LA MULTI ANI MXXI(2011)

Un an nou, mai fericit,
Cu de toate garnisit,
Sănătate şi iubire,
Multă, multă bogăţie!

Cu drag,
Munteanu Bogdan Alexandru

TRADITII SI OBICEIURI LA ROZNOV

Un model viabil de parteneriat educaţional : Şcoală – Biserică,

A educa înseamnă a cultiva curăţenia sufletească şi buna-cuviinţă a copiilor şi tinerilor, a-l creşte pe copil moral şi în evlavie, a avea grijă de sufletul lui, a-i modela inteligenţa, a forma un atlet pentru Hristos, adică a te îngriji de mântuirea lui. Educaţia este asemenea unei arte, căci dacă toate artele aduc un folos pentru lumea de aici, arta educaţiei se înfăptuieşte pentru a câştiga lumea veşniciei (Sfântul Ioan Gură de Aur). Arta de a fi pedagog e cea mai nobilă artă; dacă pictorul sau sculptorul plămădesc un tablou memorabil sau o figură artistică emoţionantă, însă fără viaţă, iată că un pedagog înţelept modelează un chip viu de care se bucură şi Dumnezeu şi oamenii.
Cât din aceste definiţii se potrivesc, de pildă, sistemului nostru actual de învăţământ? Din nefericire, foarte puţin, pentru că însăşi definiţiile par exagerat de idealiste pentru pragmatismul vremurilor noastre.
Trăim astăzi într-o lume secularizată, în care normele morale şi valorile spirituale se pierd, în detrimentul proliferării unui materialism feroce. Globalizarea lumii de azi, sincretismul religios, explozia dezvoltării tehnologice, afişarea ostentativă a unei societăţi de consum sunt factori de risc pentru bunul mers şi dezvoltarea armonioasă a procesului educativ în sânul familiei. Nu doar părinţii, ci şi copii (tinerii) sunt afectaţi psihic şi moral de aceste tulburări ale lumii în care trăim.
Consumul de droguri, practicarea prostituţiei, traficul de fiinţe umane, folosirea excesivă a calculatorului si a televizorului, citirea unor ziare şi reviste dubioase, influenţa negativă a modei ş.a. constituie acum, din păcate, modalităţi de petrecere a timpului liber.
Există mai multe circumstanţe de formare şi de informare a tinerilor: familia, şcoala, biserica, instituţiile culturale, mass-media. Iată de ce, aceste realităţi trebuie tratate cu maximă seriozitate de către pedagog: părinţi, învăţător-profesor, preot duhovnic sau de alţi formatori şi modelatori ai conştiinţei umane.
Învăţătorul-profesorul trebuie să cunoască foarte bine această dinamică a factorilor de risc ce împiedică buna creştere a tânărului, să ofere sprijin şi ajutor în procesul de formare educaţională şi să găsească în spaţiul comunităţii noi modalităţi de petrecere a timpului liber pentru tineri.

Necesitatea de a completa şi prelungi procesul de educaţie în afara clasei şi în afara şcolii s-a impus la începutul secolului al XX-lea, fiind conştientizată de reprezentanţii „educaţiei noi”. Valoarea acestor activităţi este mare din punct de vedere educativ, în măsura în care asigură condiţiile de aplicare în practică a cunoştinţelor, de cunoaştere e elevilor între ei, de dezvoltare a sentimentelor de preţuire a frumuseţilor naturale, a realizărilor artistice, de identificare şi dezvoltare a predispoziţiilor artistice şi sportive. Se impune deci, cu necesitate, ideea unui parteneriat de colaborare între posibilii factori educaţionali.
În acest sens, se poate crea o punte de legătură între Şcoală şi Biserică – procesul de învăţământ are ca posibilă finalitate şi educaţia religioasă. Când copilul îşi formează prima impresie despre lume, este bine ca cel mai important loc să-l ocupe Dumnezeu. Atunci când cineva a primit o educaţie creştină, foarte greu îi va fi mai târziu să rupă legătura cu Dumnezeu. Cu cât sunt mai obişnuiţi copiii cu atmosfera din biserică, cu atât va fi mai puternică legătura lor cu Dumnezeu, când patimile vor încerca să-i biruie. Mare este bucuria unui părinte credincios care îşi vede copiii crescând sub adăpostul bisericii. Nu trebuie să ne fie teamă căci copiii noştri ar putea fi etichetaţi drept „bisericoşi”. Pentru copil, slujba de duminică sau orice sărbătoare poate fi momentul cel mai frumos al săptămânii dacă familia a ştiut să-l apropie de Dumnezeu; slujbele pot fi pentru el o adevărată sărbătoare.
O formă concretă a parteneriatului ce există la nivel local între parohiile oraşului Roznov şi elevii Grupului Şcolar Roznov o constituie manifestarea cultural-artistică ce s-a desfăşurat pe data de 20 decembrie 2010, în sala de festivităţi a sediului Protopopiatului Roznov, cu prilejul sărbătorilor de iarnă.
La această manifestare au participat conducerea unităţii de învăţământ ( directori prof. Socol Elena, prof. Topciu Claudia, prof. Simerea Paulina), cadre didactice şi elevi – în calitate de organizatori, reprezentanţi ai Protopopiatului Roznov – în calitate de gazdă, autorităţile locale, părinţi şi credincioşi – în calitate de invitaţi.
Într-un cadru festiv, elevii au prezentat un program diversificat, atent pregătit, ce a cuprins colinde, cântece religioase şi populare, scenete, pluguşor, jocul caprei, care a reuşit să creeze o atmosferă caldă de sărbătoare în inimile tuturor celor prezenţi.
În susţinerea programului s-au implicat preşcolari, îndrumaţi de doamnele educatoare Sârbu Alexandrina, Şnaider Cezarina şi Gârcineanu Violeta, elevi ai ciclului primar, îndrumaţi de doamnele învăţătoare Adăscăliţei Minodora, Jbanca Monica, Neamţu Rodica, Ilie Simona, Bogus Verona şi elevi din ciclul gimnazial şi liceeni, îndrumaţi de doamnele profesoare Liche Nuţa, Frăsilă Elena, Rusu Raluca şi instructorul de dansuri populare Coroi Sebastian.

Programul artistic susţinut de participanţi a fost completat de atelierul de confecţionare de metanii executate de tinerii elevi şi de expoziţiile de pictură organizate de doamnele profesoare Rusu Raluca şi Buruiană Mihaela. Prezentarea evenimentului a fost făcută cu multă însufleţire de doamna învăţătoare Ilie Simona (consilier educativ) şi de elevii Munteanu Bogdan şi Bîzgan Diana.


Din partea protopopiatului Roznov, P.C. Părinte Protoiereu Ţoc Vasile a oferit cadouri tuturor participanţilor.
Ca o extensie a acestei manifestări, menţionăm faptul că tinerii elevi din ATOR au mers în aceeaşi zi la Iaşi pentru a-l colinda pe I.P.S. Teofan Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei. În susţinerea evenimentului s-au implicat P.C. Părinte Frăsilă Bogdan (Podoleni) şi P.C. Părinte Protoiereu Ţoc Vasile.
Precizăm, de asemenea, faptul că la iniţiativa P.C. Părinte Vasile Iulian (Chintinici) şi sub îndrumarea doamnei învăţătoare Vasile Alina s-au finalizat şi urmează a fi prezentate mai multe videoclipuri cu colinde susţinute de tinerii elevi. Tradiţia colindului din casă în casă, începută în 2004, continuă şi astăzi în satul Chintinici şi s-a materializat prin imprimarea a două CD-uri.
Sunt convins că fiecare comunitate – biserică şi şcoală – funcţie de specificul ei social, cultural şi pastoral ştie să investească în forţa, energia şi curăţenia sufletească a copiilor (tinerilor), bine ştiut fiind că buna educaţie a lor este garanţia unui viitor sănătos al lumii de mâine.
P.C. Preot Vasile Iulian (parohia Chintinici)

INVITATIE,

Grupul Scolar Roznov , are placerea de a va invita luni 20.12.2010, ora 12.00, impreuna cu Consiliul Local Roznov, la serbarea de Craciun “Obiceiuri si datini locale “ .
Evenimentul se va desfasura in sala protopopiatului Roznov (langa Primaria Roznov).
In cadrul acestui eveniment va invitam si la o expozitie de icoane pe sticla, realizate de elevii scolii, cat si la vernisajul expozitiei de pictura prof.Mihaela Buruiana.


Va asteptam cu drag.


Director,
Prof.Elena Socol

ULTIMA SEDINTA DIN ANUL 2010 A CŞE ROZNOV

VINERI 10 DECEMBRIE 2010 ORA 12:00 LA GRUPUL SCOLAR ROZNOV A AVUT LOC ULTIMA SEDINTA DIN ACEST AN LA CARE AU PaRTICIPAT TOTI SEFIi DE CLASA . SEDINTA A FOST ONORATA SI DE PREZENTA DOAMNEI DIRECTOR SOCOL ELENA CARE SPRIJINA IN PERMANENTA CSE .ORDINEA DE ZI A FOST URMATOAREA :
-SFARSITUL CAMPANIEI "INVATA SA DARUIESTI"
-RETROSPECTIVA PROIECTELOR CSE
-DIVERSE

,,Sport fara violenta"

Miercuri 08 decembrie 2010 in sala de sport a Grupului Şcolar Roznov a avut loc o competiţie sportivă la care au participat elevi DIN liceu cat si DIN gimnaziu .La eveniment a participat si conducerea scolii director Socol Elena , director adjunct Topciu Maria ,catedra de educatie fizica dar si membri Consiliului Elevilor .

INVATA SA DARUIESTI

CHIAR DACA ESTE CRIZA NU CRED CA TREBUIE SA RAMANEM INDIFERENTI LA SITUATIA SEMENILOR NOSTRI. IN GRUPUL SCOLA ROZNOV INCA DIN 2005 IN PREAJMA SARBATORILOR SE STRANG PRODUSE ,HAINE SI BANI PENTRU CEI CARE AU O SITUATIE MATERIALA PRECARA .

Doriti si voi sa ajutati?

Primim cu bucurie orice fel de donatie, fie ca este vorba de hainute sau bani. Singura conditie este ca produsele daruite sa fie in cele mai bune conditii.
Campania se desfasoara in intrvalul 22 noiembrie 15 decembrie de aceea va asteptam sa ne contactati pana atunci.



"Daca noi nu ramanem indiferenti tu de ce sa ramai "


Persoane de Contact CONSILIUL SCOLAR AL ELEVILOR ( cse.roznov@yahoo.com)

Ordinul 4034/2010 privind structura anului scolar 2010—2011

Semestrul I
Cursuri — luni, 13 septembrie 2010 — marti, 21 decembrie 2010
In perioada 1—7 noiembrie 2010, clasele din invatamantul primar si grupele din invatamantul prescolar sunt in vacanta.


Vacanta — miercuri, 22 decembrie 2010 — marti, 4 ianuarie 2011

Cursuri — miercuri, 5 ianuarie 2011 — vineri, 28 ianuarie 2011

Vacanta intersemestriala — sambata, 29 ianuarie 2011 — duminica, 6 februarie 2011


Semestrul al II-lea
Cursuri — luni, 7 februarie 2011 — vineri, 15 aprilie 2011

Vacanta — sambata, 16 aprilie 2011 — luni, 25 aprilie 2011

Cursuri — marti, 26 aprilie 2011 — vineri, 17 iunie 2011


Vacanta de vara — sambata, 18 iunie 2011— duminica, 11 septembrie 2011

Statiunea balneo-climaterica Negulesti

Este situata in comuna Piatra Soimului, la o distanta de 10 km de orasul Roznov si 25 de km de municipiul Piatra Neamt. Asezata la o altitudine de circa 400 de m intr-o zona de un pitoresc si farmec aparte, cu dealuri si coline impadurite, la poalele Carpatilor Rasariteni, la confluenta muntilor Gosmanului cu depresiunea Cracau- Bistrita, a atras inca de la sfarsitul secolului al XIX – lea iubitorii de natura .

Poate gazdui 118 turisti in camere cu 2 si 3 locuri , apartamente cu 2 si 5 locuri si dispune de un restaurant cu o capacitate de peste 100 persoane . Statiunea are captare proprie de apa potabila, centrala termica moderna si spalatorie
Baza de tratament cuprinde 15 cazi , un bazin de recuperare ,4 cabinete medicale si o sala de sport pentru recuperare.

Apele de Negulesti sunt ape clorosodice, magnezice, iodurate. Substanta uscata (rezidu) variaza in functie de perioada anului 26-40g/l.

In prezent din 1985 dupa reinoirea analizelor chimice plaja de indicatii terapeutice cuprinde :

Afectiuni reumatice cronice (spondilita cervico-dorso-lombara, coxartroze, gonartroze, artroze tibiotarsiene)

Afectiuni neurologice ale aparatului locomotor (stari dupa accidente vasculare cerebrale, pareze spastice si flasce)

Lavajul bucal cu acest tip de ape determina diminuarea inflamatiei gingivale provocate de tartrul dentar cat si de parodontopatii


Afectiuni reumatice cu mecanism autoimun (spondilita anchilopoetica)

Compozitia chimica a apelor minerale de Negulesti are un efect antiinflamator si antispastic in afectiunile pulmonare cronice – administrata sub forma de aerosoli.

Afectiuni ginecologice cronice (metroanexite)

In apropierea izvoarelor sarate exista un izvor cu apa dulce ce contine elmente oligoradioactive calitate care le indica in tratamentul conjunctivitelor alergice si nespecifice cat si al blefaroconjunctivitelor.

Concursul interjudetean al revistelor scolare, editia a X-a

Sambata, 26 iunie 2010, la I.S.J. Vrancea a avut loc Festivitatea de premiere a revistelor scolare inscrise in concurs.
Concursul a fost organizat pe patru sectiuni: prescolar, primar, gimnazial si liceal. La sectiunea liceal revista Grupului Scolar Roznov a luat una din cele 8 mentiuni.
In calitate de redactor sef al acestei reviste doresc sa urez mult succes echipei cu care am lucrat, dar in mod special domnului profesor Nedeloiu Daniel care sa dovedit a fi un bun mediator intre colectivul de redactie si domni profesori.
Mult succes , vacanta placuta si sa n-e intalnim in toamna pentru a incepe iarasi sa ne punem gandurile si sentimnetele in ceva palpabil.

Gala Premiilor Herodot

Inspectorul de Istorie , a organizat Gala Premiilor Herodot, prilej cu care au fost premiaţi toţi elevii din judeţul Neamţ din clasele a VIII-a până la a XII-a care au obţinut rezultate deosebite la concursurile şcolare aferente disciplinei istoria. În cadrul acestei frumoase festivităţi au fost premiaţi şi elevii Grupului Şcolar Roznov, coordonaţi de profesorul Daniel Nedeloiu: Leon Bordea ( clasa a IX-a B ) - premiul III la faza judeţeană a Olimpiadei de Istorie, Nicoleta Genilă ( clasa a X-a C ) - menţiune la faza judeţeană a Olimpiadei de Istorie şi Diana Bâzgan ( clasa a X-a C ) - menţiune la faza judeţeană a concursului "Memoria Holocaustului" . De asemenea, elevii au primit cărţi având ca tematică diverse evenimente istorice. Profesorii care au avut rezultate bune cu elevii la concursurile şcolare au fost premiaţi cu diplome de excelenţă.

SIMPOZION „GH. RUSSET ROZNOVANU”

PREZENTARE PROIECTE CULTURALE ŞTIINŢIFICE


DATA: 21 MAI 2010

ORA: 10:00

ORGANIZATOR: CATEDRA DE LIMBA SI LITERATURA ROMÂNĂ

LOCUL -II- LA CONCURSUL DE REVISTE SCOLARE

Grupul Şcolar Roznov, prin elevii Munteanu Bogdan si Pisaltu Claudia(clasa xc) au reprezentat scoala la concursul judetean de reviste scolare desfasurat in data de 20.04.2010 la biblioteca judeteana .Revista prezentata .s-a clasat pe un onorabil loc -II- din cele 13 reviste prezentate.Aceasta performanta ne ambitioneaza pentru realizarea urmatorului numar .

MULT SUCCES ECHIPEI DE LA REDACTIA REVISTEI

Excursie în Maramureş

În perioada 23-25 aprilie 2010 Grupul Şcolar Roznov, prin intermediul profesorilor Daniel Nedeloiu ( organizator ), Liliana Hudea, Carmen Duca şi Raluca Rusu ( însoţitori ), organizează o excursie în Maramureş. Obiectivele principale ale acestei excursii vor fi Muzeul etnografic al Bucovinei ( vatra Dornei ), monumentul de la Moisei, Mănăstirea Bârsana, închisoarea comunistă Sighet, Muzeul satului maramureşean ( Sigetul Marmaţiei ), muzeul de mineralogie ( Baia Mare ), Mănăstirea Rohia, Grădina Botanică din Cluj Napoca şi Biserica gotică Sf. Mihail - Cluj Napoca. Cei care doresc să se înscrie sunt rugaţi să ia legătura cu profesorii menţionaţi mai sus.

Saptamana Mare sau Saptamana Patimilor

Traditii si obiceiuri in Saptamana Mare sau Saptamana Patimilor

Saptamana Mare, ultima saptamana a Postului Pastelui, numita si Saptamana Patimilor, are menirea de a pregati credinciosii pentru Inviere.

Pentru a simti bucuria pascala trebuie sa ne pregatim in aceasta saptamana atat sufletul, cat si trupul, inasprind postul pe cat ne sta in putinta macar in aceste ultime zile, care sunt si cele mai importante din Post. Dupa cum spune Sfantul Ioan Gura de Aur, bucuria lui Dumnezeu se revarsa si peste cel care a venit abia in ceasul al unsprezecelea ca si peste cel care a venit inca din ceasul intai la Hristos.

Postul Negru este tinut in credinta ca Dumnezeu il va feri pe cel care posteste de toate bolile, il va face sa fie sanatos si sa-i mearga bine tot restul anului si-l va ajuta la necazuri si nevoi.

Pentru Saptamana Patimilor sunt caracteristice urmatoarele traditii: pastrarea linistii, a tristetii generale; focuri rituale; respectarea stricta a postului; interdictia unor importante lucrari casnice; ingrijirea locuintelor; curatenia prin curti; intreruperea provizorie a lucrarilor principale in camp; confectionarea hainelor noi pentru sarbatoare; taierea vitelor si pasarilor pentru sarbatori; tocmirea lautarilor pentru hora satului; impartasirea la biserica; iertarea reciproca intre oameni

Numita si Saptamana Neagra in Bihor si Maramures, Saptamana Mare gaseste pe toata lumea ocupata, toti se pregatesc sa intampine marea zi a Invierii Domnului.

In aceasta saptamana se face curatenie generala in casa, in curte si in acareturi: se matura curtile, se repara gardurile, se curata gunoiul din suri, se lipesc si se varuiesc peretii, se spala perdelele si mobilierul, se sterg geamurile, se aerisesc toate hainele, asternuturile si covoarele. Se face curatenie si in grajdul animalelor, varuindu-se inauntru.

Barbatii muncesc la camp pana cel tarziu in ziua de joi, cand revin in gospodarie si isi ajuta nevestele la treburile casnice.

In Maramures, in aceasta saptamana oamenii poarta haine de doliu, iar casa o imbraca tot in negru si albastru inchis. Stergarurile se schimba in ziua de Inviere cu cele albe, iar femeile isi schimba portul.

Luni si marti, la utrenii, se citesc Evangheliile care ne aduc aminte de cele din urma invataturi ale Domnului. Miercurea Mare ne apropie de Sfintele Pasti, fiecare credincios luand aminte in aceasta zi la doua exemple: cel al pacatoasei desfranate, instrainate de Dumnezeu (dar care aducand in aceasta zi mir si ungandu-L pe Hristos, devine mironosita) si cel al lui Iuda (ucenicul care, desi apropiat de Domnul, L-a vandut, tot astazi, pentru treizeci de arginti fariseilor si carturarilor ce voiau sa-L ucida). Gestul lui Iuda a facut ca, mai tarziu, ziua de miercuri sa fie declarata zi de post, ea fiind, alaturi de vineri (ziua in care Iisus a fost rastignit), una din cele doua zile ale saptamanii in care trebuie sa posteasca crestinii de-a lungul anului.

In Joia Mare, oamenii merg la biserica sa se spovedeasca si impartaseasca. Tot in Joia Mare, in Maramures nu se da prescura acasa, ci se opreste de la toata lumea, caci din ea se pregatesc pastile. Seara, lumea se duce la priveghi, la denie, toti in haine de doliu, facute din panza alba si cusute cu negru.

Vopsitul oualor in rosu se face in Joia Mare, urmand ca in Sambata Mare sa se coaca pasca si cozonacul ce vor fi aduse la biserica in noaptea de Inviere pentru a fi sfintite.

Patru lucruri sunt praznuite in Joia Mare: spalarea picioarelor apostolilor de catre Hristos, Cina Domneasca la care s-a instituit Taina Impartasaniei (Euharistia), rugaciunea din gradina Ghetsimani si prinderea Domnului de catre cei ce voiau sa-l ucida.

Exista si cateva superstitii referitoare la aceasta zi
- nu este bine sa dormi in Joia Mare, caci cine doarme in aceasta zi va ramane lenes un an intreg;
- daca doarme o femeie, va veni Joimarita care o va face incapabila de lucru tot anul;
mortii vin in fiecare an in aceasta zi la vechile lor locuinte, unde stau pana in sambata dinainte de Rusalii;
- in credinta populara aceasta zi este termenul final cand femeile trebuie sa termine de tors canepa.
Dintre obiceiurile din Joia Mare amintim:
- se fac focuri in curtea casei, pentru ca mortii sa se poata incalzi. Focul din Joia Mare, se face aprinzand pentru fiecare mort cate o gramajoara, daca vreti sa fie si ei luminati pe lumea cealalta in unele locuri se duc la biserica bauturi si mancaruri, care se sfintesc si se dau de pomana, pentru sufletul mortilor. In alte parti se impart la biserica coliva si colaci;
- o alta traditie este nunta (maritarea) urzicilor, ceea ce inseamna inflorirea si, implicit, incetarea acestora de a mai fi bune de mancat;
- se fac cununi pentru fiecare persoana din familie, cununi care se arunca pe acoperis pentru a se vedea, dupa vestejirea si caderea lor, cine va muri in decursul anului.

In Vinerea Mare, nu se mai slujeste Sfinta Liturghie, se tine post negru si nu lucreaza nimeni nimic, nici macar clopotele nu se trag. Daca trebuie vreun mort ingropat, se-ngroapa numai cu bataie de toaca. De cand se slujeste Punerea in Mormant si pana in ziua Invierii, nu se trag clopotele.

Prohodul Domnului de vineri seara este ultima etapa a tinguirii lui Hristos, care se afla acum in mormant. La sfarsitul slujbei se inconjoara biserica cu Sfantul Aer, pe sub care trec apoi toti credinciosii. Numit si Epitaf, Sfantul Aer este o panza de in sau de matase, de catifea sau de musama pe care se afla imprimata, brodata ori zugravita icoana inmormantarii Domnului. Epitaful simbolizeaza trupul mort al lui Hristos.

Sambata Mare este ultima zi de pregatire a Pastilor, cand gospodinele pregatesc cea mai mare parte a mancarurilor traditionale, definitiveaza curatenia si fac ultimele retusuri la hainele pe care le vor imbraca la Inviere si in zilele de Pasti.

Traditii in Sambata Mare
- se sacrifica mielul si se prepara drobul, friptura si borsul de miel. De Paste nu se pregatesc foarte multe feluri de mancare.
- pe vremuri era obligatoriu ca femeile sa imbrace, la slujba de Inviere si in zilele de Pasti, macar o camasa noua, cusuta in orele de taina ale noptii, iar barbatii sa aiba cel putin o palarie noua.

La miezul noptii, lumea porneste in liniste spre biserica, pe drum se vorbeste in soapta, iar la slujba toata lumea sta cu mare evlavie. Dupa ce iau lumina, oamenii merg in cimitir la capataiul mortilor familiei si aprind si acolo lumanari, ca si cei trecuti dincolo sa stie ca a venit Invierea Domnului. Lor li se da de pomana si in ziua de Inviere, dar si peste o saptamana, cand e Pastele Mortilor. De aceea, culoarea cu care s-au vopsit ouale de Pasti nu se arunca, ci se pastreaza o saptamana, cand se rosesc din nou oua, se duc la biserica, se slujesc si apoi se duc afara, la morminte, si se dau de sufletele celor dusi.

Copiii abia asteapta sa vina de la slujba de Pasti, ca dorm o ora, doua, si se scoala sa mearga prin vecini, sa vesteasca Invierea si sa primeasca oua rosii si banuti. Baietii merg intai, in zori, si apoi fetitele, dupa ceasurile zece, unsprezece. Ca asa e credinta, in ziua de Pasti trebuie sa-ti intre intai in casa un baiat, ca sa ai spor si bogatie, ca daca-ti intra o fata, ti-aduce saracie si ghinion.

La masa de Pasti, la amiaza, se aduna cei ai casei, se mananca miel si cozonac si se petrece in liniste, fara muzica si galagie. Batranii ies apoi la portile caselor si vorbesc, povestesc.

In Maramures si Bihor se fac vizite in sat la alte familii, a doua si a treia zi de Pasti, cand se organizeaza si hora satului sau higheghe. Se angajeaza lautari, si acolo, in mijlocul satului, se aduna toti, tineri si batrani, si petrec.

Un obicei, in zona Bihorului este Ruga pentru ploaie. Se face dupa Pasti, aproape de Rusalii, cand vremea e secetoasa si holda de grau are nevoie de ploaie. Se aduna sapte feciori (cate zilele saptamanii), in fata bisericii, fiecare cu cate un snop de spice in mana. Merg in cimitir si scot doar cu mainile goale cea mai veche cruce. Insotiti de preot si de tot alaiul satului la Valea Chijicului, crucea este pusa sa pluteasca pe apa si preotul citeste de dezlegarea ploii. Apoi, toata lumea arunca cu spice si cu flori peste crucea din apa, rugandu-se sa aduca ploaie si sa fie holdele bogate. La terminarea slujbei, cei sapte feciori scot crucea din apa si o duc la loc, in cimitir.

In intervalul dintre rastignirea pe cruce si Inviere, Fiul lui Dumnezeu a lasat trupul Sau sa zaca in mormant trei zile si in acest timp S-a coborat cu sufletul la iad, sfaramandu-i portile. Traind timp de trei zile numai prin suflet, Iisus a voit sa ne arate ca este posibila o viata spirituala, biruitoare si fericita, si fara de trup. Pana la El, oricine murea se ducea la viata chinuita din iad, intrucat toti treceau pragul eternitatii cu sufletul transfigurat de pacat. Aceste trei zile de viata ale lui Iisus cu sufletul despartit de trup formeaza inceputul Raiului. Incepand din acest moment, sufletele celor drepti sunt asezate in Rai pana la Invierea lor cu trupurile. Aceasta inviere, numita si Invierea de Obste, va avea loc la a doua venire a Mantuitorului. Un alt motiv pentru care Iisus s-a pogorat la iad a fost acela de a incredinta si celor de acolo, care au trait pe pamant inaintea Sa, Vestea cea buna a mantuirii neamului omenesc de sub robia diavolului si a pacatului.

24 ianuarie 1859-Unirea principatelor

Oficial si in spiritul celor mai frumoase traditii istorice romanesti, prima Unire a Principatelor Moldovei si Munteniei a avut loc la 24 ianuarie 1859, actul solemn al acestui eveniment crucial fiind marcat la Bucuresti, odata cu sosirea domnitorului Alexandru Ioan Cuza in capitala Dimboviteana...
Daca, insa, ne amintim ca prima intregire a celor trei provincii istorice romanesti - Muntenia, Ardealul si Moldova - a faurit-o cu spada Voievodul Mihai Viteazul la 1600 si a fost sarbatorita cu mult alai la Alba-Iulia, rezulta ca la 24 ianuarie 1859 se realiza, de fapt, a doua Unire a romanilor, de data aceasta, insa, fara Transilvania si Basarabia, care aveau sa sufere in continuare jugul austro-ungar si tarist pina la 1 decembrie 1918, cind prin jertfa de singe a ostenilor romani, in timpul primului razboi mondial, se implinea visul milenar "De la Nistru pina la Tisa", dupa cum ne-a testat pentru eternitate Poetul...
Analizind, retrospectiv, maretele clipe astrale, desfasurate acum 143 de ani, avind si experienta amara a "reintregirii", care nu se mai face in ultimii 10-12 ani, din cauza miopiei politicastrilor si renegatilor de la Chisinau si Bucuresti, putem afirma un lucru bine stiut de toata lumea: faptele mari le fac oamenii, intr-adevar, mari!
Daca, insa, ne amintim ca prima intregire a celor trei provincii istorice romanesti - Muntenia, Ardealul si Moldova - a faurit-o cu spada Voievodul Mihai Viteazul la 1600 si a fost sarbatorita cu mult alai la Alba-Iulia, rezulta ca la 24 ianuarie 1859 se realiza, de fapt, a doua Unire a romanilor, de data aceasta, insa, fara Transilvania si Basarabia, care aveau sa sufere in continuare jugul austro-ungar si tarist pina la 1 decembrie 1918, cind prin jertfa de singe a ostenilor romani, in timpul primului razboi mondial, se implinea visul milenar "De la Nistru pina la Tisa", dupa cum ne-a testat pentru eternitate Poetul...
Analizind, retrospectiv, maretele clipe astrale, desfasurate acum 143 de ani, avind si experienta amara a "reintregirii", care nu se mai face in ultimii 10-12 ani, din cauza miopiei politicastrilor si renegatilor de la Chisinau si Bucuresti, putem afirma un lucru bine stiut de toata lumea: faptele mari le fac oamenii, intr-adevar, mari!

Analizind, retrospectiv, maretele clipe astrale, desfasurate acum 143 de ani, avind si experienta amara a "reintregirii", care nu se mai face in ultimii 10-12 ani, din cauza miopiei politicastrilor si renegatilor de la Chisinau si Bucuresti, putem afirma un lucru bine stiut de toata lumea: faptele mari le fac oamenii, intr-adevar, mari!
Intr-un context politic european, devenit favorabil cauzei Unirii, mai ales dupa infringerea Rusiei in razboiul Crimeei (1853-1856) de catre fortele aliate anglo-franco-piemonteze, bucurindu-se de sustinerea ferma a imparatului Napoleon III, supranumit "campionul autodeterminarii popoarelor mici", pasoptistii din ambele Principate au putut colabora fructuos pentru tara. In fata dorintei arzatoare de intregire, a spiritului inflacarat de Unire, manifestat din partea tuturor paturilor sociale romanesti, au trebuit sa cedeze, rind pe rind: boierimea conservatoare si retrograda autohtona, Puterile ostile Unirii: Turcia, Rusia, Austro-Ungaria, Prusia. Dar si tarile adverse Unirii au fost constrinse, treptat, sa cedeze in urma presiunilor exercitate de Franta, Anglia, Piemont (in jurul caruia s-a format, apoi, regatul Italiei). In aceste circumstante politice de pe scena europeana, Unirea Principatelor a putut fi infaptuita de catre luptatorii pasoptisti, de catre intregul popor, care i-a sustinut si aclamat.
Actul solemn al Unirii si aparitiei unui nou stat pe harta Europei - Romania - a coincis in spatiu si timp cu data memorabila de 24 ianuarie 1859, cind domnitorul Alexandru Ioan Cuza, ales unanim de cele doua camere de deputati, mai intii de cea de la Iasi, apoi si de cea de la Bucuresti, a sosit in viitoarea capitala a tarii unite.
Unirea cea multasteptata de veacuri, dupa moartea napraznica a lui Mihai Viteazul, ucis miseleste de unguri in 1601, pe Cimpia Turdei, se infaptuise.

Boboteaza

Pe 6 ianuarie, Biserica ortodoxa sarbatoreste botezul Domnului, sau Boboteaza. Aceasta zi marcheaza sfarsitul sarbatorilor dedicate Craciunului si Anului Nou.

Sfanta Scriptura ne vorbeste despre Ioan Botezatorul, considerat Inaintemergatorul Domnului nostru Iisus Hristos, care propovaduia venirea Acestuia, indemnand pe iudei la pocainta. Imbracamintea lui Ioan era foarte simpla, facuta din par de camila; el purta o cingatoare de piele imprejurul mijlocului si se hranea cu lacuste si miere salbatica. Icoanele au pastrat de-a lungul timpului aceasta imagine, infatisandu-ni-l pe Botezator ca pe un pustnic cu parul lung si barba aspra. Considerandu-l proroc, locuitorii din Ierusalim si din intreaga Iudee se strangeau in jurul lui pentru a-i asculta cuvintele si mai ales pentru a fi botezati de el in raul Iordan.

Ioan le cerea, inainte de a-i boteza, sa-si marturiseasca pacatele si sa se pocaiasca, spunandu-le ca el ii boteaza doar cu apa, dar Cel ce va veni dupa el (adica Iisus) ii va boteza cu Duh Sfant si cu foc. Vestind venirea Mantuitorului, Ioan spunea ca Acela este mult mai mare si mai puternic decat el.

Sfanta Evanghelie ne povesteste ca si Iisus a venit din Galileea, pentru a fi botezat de Ioan, care, vazandu-l, a spus: „Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii”. Si, iesind Iisus din apa Iordanului, „cerurile s-au deschis si Duhul lui Dumnezeu s-a varsat pogorandu-se ca un porumbel si venind peste El. Si glas din ceruri zicand: Acesta este Fiul Meu cel iubit intru care am binevoit”.

Boboteaza este deci una dintre cele mai importante sarbatori ale anului. De obicei, in aceasta perioada este foarte frig, de aceea este des folosita expresia „gerul Bobotezei”. Poporul nostru a pastrat multe traditii frumoase in legatura cu aceasta zi. De exemplu, in localitatile asezate pe malul unui rau, pe malul Dunarii sau chiar pe tarmul marii, se obisnuieste ca preotul, cu ocazia slujbei care se face acum, sa arunce o cruce de lemn in apa foarte rece, uneori chiar inghetata, dupa care sar cativa flacai curajosi pentru a o aduce inapoi. In toate bisericile, preotii fac agheasma (apa sfintita), cu care boteaza apele, oamenii, animalele si casele.

In traditia populara romaneasca, Boboteaza este si o sarbatoare dedicata purificarii naturii, si mai ales a apelor, de fortele raului. Acum se colinda, se prevesteste cum va fi vremea in noul an, sau cum va fi recolta. Se crede ca in aceste zile animalele vorbesc, capatand puteri neobisnuite. Peste obiceiurile crestine de sfintire a apelor sau de scufundare a crucii s-au suprapus si multe practici pagane, cum ar fi afumarea grajdurilor si a vitelor pentru alungarea duhurilor rele din acestea, aprinderea focurilor pe camp sau colindele insotite de tot felul de strigaturi si zgomote. Toate acestea au in general un rol de curatire si de indepartare a raului. Traditia cere ca acum sa se manance piftie si grau fiert si sa se bea vin rosu.

Dincolo insa de aceste obiceiuri populare, semnificatia principala a Bobotezei ramane una crestina, iar aceasta mare sarbatoare constituie un prilej de a incerca si noi, dupa puterile noastre, sa ne luminam sufletele, asa cum aminteste si troparul Bobotezei: „In Iordan botezandu-te Tu Doamne, inchinarea Treimii s-a aratat, ca glasul Parintelui a marturisit Tie, Fiu iubit pre Tine numindu-Te, si Duhul a adeverit intarirea Cuvantului. Cel ce Te-ai aratat, Hristoase Dumnezeule, si lumea ai luminat, slava Tie!”.

5 ianuarie 1859 – alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei

In data de 5 ianuarie 1859 are loc alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei; Adunarea electivă a fost prezidată de preasfintia sa mitropolitul Sofronie Miclescu.

La 5 ianuarie 1859 domn al Moldovei era elect, în unanimitate, colonelul Alexandru Ioan Cuza. In prima telegramă, din aceeaşi zi, prin care anunţa evenimentul contelui Walewski, Victor Place – consulul general al Franţei la Iaşi între 1855-1863 – îl prezenta pe Alexandru Ioan Cuza ca pe „ un om inteligent şi unul din luptătorii cei mai înfocati pentru Unire”

Dimitrie Dăscălescu, scrie cu acest prilej poezia „O zi frumoasă”, aşa cum a rămas în inimile românilor ziua de 5 ianuarie:

Azi, Românul dovedeşte
Că-n sfârşit s-a deşteptat,
Si că-n faptă vredniceşte
Libertatea ce-a visat

Entuziasmaţi de victoria obţinută de confraţii unionişti moldoveni, deputaţii munteni din Adunarea Electivă dau votul lor la 24 ianuarie 1859, aceluiaşi Alexandru Ioan Cuza, transpunând astfel, în fapt, peste prevederile Convenţiei de la Paris, dorinţa naţiunii române.

Mihail Kogâlniceanu da citire ,la acea data, adresei către „ Adunarea suroră din Valahia in care se precizau: „ Vă rugăm dar ca să vă uniţi şi voi cu cererea ce am adresat lui Alexandru Ioan I, ca aşa in curând, povăţuiţi de marea idee şi sub steagul unirii, să ne intâlnim la Focşani, unde, puind mână in mână, să ne legăm atât de strâns, incât chiar soarta cea mai rea să nu le mai poată despărţi…
Aşa dar, fraţilor, dispară dintre noi toată forma, toată deosebirea din afară! Chiar numele Milcovului contenească de a mai exista in limbajul românesc! Dumnezeu ne-a făcut un singur şi acelaşi popul.
Acum a sosit timpul ca să şi lucrăm ca un singur şi acelaşi popul. La Focşani, la Focşani dar! Si acolo, impreună, cu binecuvântarea Dumnezeului părinţilor noştri, să serbăm marea sărbătoare: invierea României”