AL 2 LEA PATRIARH AL BOR

MUNTEANU NICODIM (din botez Nicolae), patriarh al Bisericii Ortodoxe Române
N. 6 decembrie 1864, în Pipirig, jud. Neamţ
† 27 februarie 1948, Bucureşti

Studii:

1882-1890 - Seminarul "Veniamin" din Iaşi
1890-1895 - Academia duhovnicească din Kiev (licenţa în 1895)
1894 - tuns în monahism la mănăstirea Neamţ, sub numele de Nicodim
1894 - hirotonit ierodiacon la Iaşi
1886 - ieromonarh
1895 - predicator la catedrala mitropolitană din Iaşi
1898-1902 - hirotesit arhimandrit şi numit vicar al mitropoliei Moldovei
1902-1909 - vicar al Episcopiei Dunării de Jos
1908-1909 - director al Seminarului "Sf. Andrei" din Galaţi
1909 - arhiereu-vicaral al Mitropoliei Moldovei, cu titlul, "Băcăuanul"
1912, 18 februarie - ales episcop la Huşi(înscăunat la 3 martie 1912)
1918, iunie - 1919, decembrie - locţiitor de arhiepiscop al Chişinăului şi Hotinului
1923, 31 decembrie - retras din scaunul de la Huşi
1924-1935 - stareţul mănăstirii Neamţ.
1918, 5 octombrie - Membru de onoare al Academiei Române
1920 - "doctor honoris causa" al Facultăţii de Teologie din Cernăuţi
La 23 ianuarie 1935 a fost ales mitropolit al Moldovei (înscăunat 4 februarie 1935).
La 30 iunie 1939 a fost ales patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (înscăunat 5 iulie), păstorind până la moarte.

1 PATRIARH AL BOR

PATRIARHUL MIRON CRISTEA(1925-1939)

CRISTEA MIRON (din botez Ilie), primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române
N. 18 iulie 1868, în Topliţa, jud. Harghita
† 6 martie 1939, la Cannes - Franţa, înmormântat în catedrala patriarhală din Bucureşti

Ceremonia întronizării primului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Dr. Miron Cristea, Bucureşti, 1 noiembrie 1925.
Detaliu din tabloul aflat la Cancelaria Sfântului Sinod de la Mănăstirea Antim.

Studii:

• 1879-1883 - Gimnaziul săsesc din Bistriţa
• 1883-1887 - Gimnaziul grăniceresc din Năsăud
• 1887-1890 - Institutul teologic din Sibiu
• 1891-1895 - Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Budapesta, unde obţine doctoratul cu o teză despre Viaţa şi opera lui Eminescu (tipărită în limba maghiară, 1895).

· 1890-1891 - învăţător - director la Şcoala confesională românească din Orăştie

· 1895-1902 - secretar la Arhiepiscopia Sibiului

· 1902-1909 - consilier (asesor) la Arhiepiscopia Sibiului

· 1900, 30 ianuarie - hirotonit diacon necasatorit

· 1901, 8 septembrie - arhidiacon

· 1902 - călugărit la mănăstirea Hodoş Bodrog, sub numele Miron

· 1903, 13 aprilie - ieromonarh

· 1908, 1 iunie - protosinghel

· 1898-1900 - redactor la "Telegraful Român"

· 1905 - preşedinte al "despărţământului" Sibiu al Astrei

· 1909, 21 noiembrie / 3 decembrie - ales episcop al Caransebeşului (înscăunat 25 aprilie / 8 mai 1910). În această calitate, a apărat şcolile confesionale româneşti din Banat în faţa încercărilor guvernului din Budapesta de a le desfiinţa.

· Participant la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 şi membru al delegaţiei românilor transilvăneni care a prezentat actul Unirii la Bucureşti.

· Membru de onoare al Academiei Române (7 iunie 1919).

· La 18 decembrie 1919 a fost ales mitropolit primat al României întregite, iar în ziua următoare învestit şi înscăunat.

· La 4 februarie 1925 devine primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind instalat în noua demnitate la 1 noiembrie 1925.

· Pe plan politic, a făcut parte din Regenţă (20 iulie 1927 - 8 iunie 1930) şi a fost prim ministru (10 februarie 1938 - 6 martie 1939).

Semnificatia Zilei de 9 Mai

Ziua de 9 MAI are in constiinta poporului român, o tripla semnificatie: proclamarea independentei de stat a României la 9 mai 1877; Victoria Coalitiei Natiunilor Unite in cel de- Al Doilea Razboi Mondial la 9 mai 1945 si Ziua Europei.

Proclamarea independentei statale la 9 mai 1877 nu a fost un act spontan ci o incununare a stradaniilor tot mai numeroase din acei ani, o aruncare peste bord a ultimei verigi a suzeranitatii otomane. In acea zi memorabila, Mihail Kogalniceanu, declara in Parlamentul tarii: „suntem independenti, suntem natiune de sine statatoare“. Independenta astfel proclamata trebuia consfintita si aparata pe câmpul de lupta spre a putea fi impusa fortelor militare turcesti si recunoscuta apoi de puterile europene.
Evenimentul de la 9 mai 1877 a avut o mare insemnatate atât pentru vremea savârsirii lui cât si dupa aceea, in evolutia tarii. El a dat un puternic imbold miscarii de eliberare nationala din Transilvania si din celelalte provincii românesti aflate sub dominatie straina, constituind o premisa importanta a desavârsirii unitatii national-statale in 1918.

Al doilea eveniment se refera la ziua de 9 mai 1945, zi in care Aliatii din cel de-al doilea razboi mondial au obtinut victoria impotriva Germaniei naziste, punând astfel capat celei mai pustiitoare conflagratii din istoria continentului european. România a participat la acest razboi, atât in Campania din Est (1941-1944), alaturi de Axa, cât si in Campania din Vest (1944-1945), alaturi de Natiunile Unite, pentru refacerea integritatii teritoriale grav afectate in vara si toamna anului 1940. Continuarea actiunilor militare dincolo de hotarele tarii a fost determinata de exigentele razboiului de coalitie si de necesitatea reintregirii teritoriale si, apoi, a consolidarii granitelor.
Pretul platit de ostasii români pe parcursul acelor ani a fost imens: 624.740 morti, raniti si disparuti in Campania de Est, respectiv 169.822 morti, raniti si disparuti in cea din Vest.
Cu toate ca la 9 mai 1945 armata româna se gasea angajata alaturi de Aliati in efortul comun de a inlatura regimul hitlerist, la incheierea pacii nu i s-a recunoscut statutul de cobeligeranta, mai mult decât atât, in perioada urmatoare impunându-i-se un regim politic comunist, de model sovietic, strain de traditiile si de aspiratiile nationale, regim care a durat pâna in decembrie 1989.
In sfârsit, cel de-al treilea eveniment sarbatorit la 9 mai este Ziua Europei.

La 9 mai 1950, cu ocazia aniversarii a cinci ani de la sfârsitul celui de-al doilea razboi mondial, intr-o cuvântare inspirata de Jean Monnet, ministrul francez al afacerilor externe, Robert Schuman, a propus ca Franta, Germania si alte tari europene care doresc sa li se alature ar trebui sa-si constituie intr-un cartel rezervele de carbune si otel. A fost un prim pas spre crearea a ceea ce astazi inseamna Uniunea Europeana. In timp, au fost statuate documentele care stau la baza acestei entitati, au fost create institutiile de conducere si au fost stabilite sarcinile si atributiile statelor membre, precum si criteriile de aderare pe care trebuie sa le indeplineasca tarile candidate.
Institutiile sale au fost create pentru a da expresie unei apropieri din ce in ce mai reale a natiunilor europene, in cadrul unei cooperari mai strânse ca niciodata.
Accederea României in cadrul acestei structuri, ca membru cu drepturi depline, a readus tara noastra pe linia traditiilor si aspiratiilor sale din totdeauna, intrucât suntem un stat de necesitate europeana si trebuie sa ne valorificam acest statut, laolalta cu valorile spiritualitatii noastre.