Proclamarea independentei statale la 9 mai 1877 nu a fost un act spontan ci o incununare a stradaniilor tot mai numeroase din acei ani, o aruncare peste bord a ultimei verigi a suzeranitatii otomane. In acea zi memorabila, Mihail Kogalniceanu, declara in Parlamentul tarii: „suntem independenti, suntem natiune de sine statatoare“. Independenta astfel proclamata trebuia consfintita si aparata pe câmpul de lupta spre a putea fi impusa fortelor militare turcesti si recunoscuta apoi de puterile europene.Evenimentul de la 9 mai 1877 a avut o mare insemnatate atât pentru vremea savârsirii lui cât si dupa aceea, in evolutia tarii. El a dat un puternic imbold miscarii de eliberare nationala din Transilvania si din celelalte provincii românesti aflate sub dominatie straina, constituind o premisa importanta a desavârsirii unitatii national-statale in 1918.
Al doilea eveniment se refera la ziua de 9 mai 1945, zi in care Aliatii din cel de-al doilea razboi mondial au obtinut victoria impotriva Germaniei naziste, punând astfel capat celei mai pustiitoare conflagratii din istoria continentului european. România a participat la acest razboi, atât in Campania din Est (1941-1944), alaturi de Axa, cât si in Campania din Vest (1944-1945), alaturi de Natiunile Unite, pentru refacerea integritatii teritoriale grav afectate in vara si toamna anului 1940. Continuarea actiunilor militare dincolo de hotarele tarii a fost determinata de exigentele razboiului de coalitie si de necesitatea reintregirii teritoriale si, apoi, a consolidarii granitelor.
Pretul platit de ostasii români pe parcursul acelor ani a fost imens: 624.740 morti, raniti si disparuti in Campania de Est, respectiv 169.822 morti, raniti si disparuti in cea din Vest.
Cu toate ca la 9 mai 1945 armata româna se gasea angajata alaturi de Aliati in efortul comun de a inlatura regimul hitlerist, la incheierea pacii nu i s-a recunoscut statutul de cobeligeranta, mai mult decât atât, in perioada urmatoare impunându-i-se un regim politic comunist, de model sovietic, strain de traditiile si de aspiratiile nationale, regim care a durat pâna in decembrie 1989.
In sfârsit, cel de-al treilea eveniment sarbatorit la 9 mai este Ziua Europei.
La 9 mai 1950, cu ocazia aniversarii a cinci ani de la sfârsitul celui de-al doilea razboi mondial, intr-o cuvântare inspirata de Jean Monnet, ministrul francez al afacerilor externe, Robert Schuman, a propus ca Franta, Germania si alte tari europene care doresc sa li se alature ar trebui sa-si constituie intr-un cartel rezervele de carbune si otel. A fost un prim pas spre crearea a ceea ce astazi inseamna Uniunea Europeana. In timp, au fost statuate documentele care stau la baza acestei entitati, au fost create institutiile de conducere si au fost stabilite sarcinile si atributiile statelor membre, precum si criteriile de aderare pe care trebuie sa le indeplineasca tarile candidate.Institutiile sale au fost create pentru a da expresie unei apropieri din ce in ce mai reale a natiunilor europene, in cadrul unei cooperari mai strânse ca niciodata.
Accederea României in cadrul acestei structuri, ca membru cu drepturi depline, a readus tara noastra pe linia traditiilor si aspiratiilor sale din totdeauna, intrucât suntem un stat de necesitate europeana si trebuie sa ne valorificam acest statut, laolalta cu valorile spiritualitatii noastre.
