25 decembrie 1989 - Judecata si Executia. Primul Craciun liber

Intre 22 si 25 decembrie si-au pierdut viata aproape o mie de romani, victime ale haosului si starii tensionate care s-a instalat dupa fuga cuplului Ceausescu.

Imediat dupa ce elicopterul lui Ceausescu s-a ridicat de pe cladirea CC-ului, ceea ce avea sa devina cunoscut ca actiunile "teroristilor" au explodat si au provocat cele mai multe victime ale Revolutiei romane.

Pentru a pune capat acestor actiuni, care se presupuneau ca incearca sa opreasca preluarea puterii de catre alte forte in afara de cea a familiei Ceausescu, liderii noii puteri instalate infiinteaza printr-o Hotarare Tribunalul Militar Excetional, care sa ii judece pe Nicolae si Elena Ceausescu.

O actiune care, stia toata lumea, nu putea avea decat o singura soarta: moartea dictatorului si a consoartei sale. Aceasta combinatie intre un proces ad-hoc si o judecata despre care toata lumea stia ca nu poate avea decat o singura sentinta a dat nastere unei dispute cel putin la fel de controversate ca si existenta nedovedita niciodata a teroristilor.

In dimineata zilei de 25 decembrie 1989, doua elicoptere se deplaseaza la Bucuresti, pentru a aduce in Targoviste completul de judecata al cuplului Ceausescu. Procesul celor doi se desfasoara in graba, moartea fiindu-le inca dinainte pronuntata. Dialogul intre acuzatori si inculpati se leaga greu, Ceausescu refuzand sa recunoasca legitimiatea completului de judecata.

Cuvintele sale "nu recunosc decat in fata Marii Adunari Nationale!" au intrat in istorie, fiind preluate si rostite in diverse moduri, pe numeroase tonuri, de la ironie la comedie, pentru a sublinia absurditatea si, totodata, distanta care il separa pe Nicolae Ceausescu de realitatea acelor timpuri.

De cealalta parte a procesului, toata lumea acuza. Discursul judecatorului, chiar si cel al apararii sunt, in fapt, rechizitorii.

Responsabilitatea pentru indeplinirea ordinului de judecare si executare a dictatorilor i-a fost atribuita generalului Victor Atanasie Stanculescu, insa procesul cuplului Ceausescu a intrat in istorie si pentru ca avocatul insarcinat cu apararea lui Ceausescu a facut front comun cu procurorul, in loc sa isi "apere" clientul.

La finalul procesului desfasurat in fuga, se decide condamnarea la moarte a celor doi. Printre capetele de acuzare, intocmite chiar in dimineata zilei de 25 decembrie, s-au numarat: genocid (peste 60.000 de victime), organizarea de actiuni armate impotriva poporului roman, distrugerea bunurilor obstesti, subminarea economiei nationale si incercarea de a fugi din tara.

Dupa pronuntarea sentintei, Nicolae si Elena Ceausescu sunt scosi in curtea unitatii pentru executie. Inainte de a se pune in aplicare ordinul de executare, Elena a cerut sa fie impuscati in acelasi timp: "Impreuna am luptat, impreuna murim!"

Cadavrele celor doi au o soarta aproape la fel de cruda ca si cele ale victimelor lor de la Timisoara, impuscate chiar din ordinul lor cu cateva zile inainte. Transportate cu elicopterul la Bucuresti si parasite cateva ore bune pe gazonul stadionului Ghencea, corpurile neinsufletite raman neinmormantate vreme de cinci zile, intre 25 si 30 decembrie. In tot acest timp, se pare, ele ar fi fost depuse in morga Spitalului Militar Central.

25 decembrie 1989 a fost primul Craciun liber sarbatorit de romani, dupa 45 de ani de comunism trait in frica si foame. Desi umbrit de executia cuplului Ceausescu, Craciunul din 1989 a adus si pacea si linistea peste Romania. Dupa aceasta data teroristii dispar pentru totdeauna in negura istoriei, iar atacurile si luptele de strada inceteaza brusc dupa moartea dictatorului.

Erau primele zile linistite ale unei Romanii care isi cucerise libertatea cu un pret imens.

Ignat, Sacrificarea porcului

Sacrificarea porcului

La sate, tăierea porcului este prilej de bucurie şi de petrecere. Obiectiv vorbind, nu este vorba de orgii sângeroase ci de un prilej de reunire a micilor comunităţi de la sate, de celebrare a bunăstării, ajutare a celor săraci prin pomană şi de urări de bine. Se prăjeşte carnea proaspătă, se mănâncă şorici, se destupă sticle de vin sau ţuica din care sunt cinstiţi vecinii şi cei ce au ajutat la spintecare, se face o pomană a porcului cu bucăţi de carne gătite, cu cârnaţi proaspăt făcuţi.

Pe 20 decembrie se aud „ţipetele morţii”. Se dă foc la paie, iar pielea şi părul porcului încep să sfârâie. Focul creşte în înălţime, topind zăpada de pe crengile uscate ale pomilor din jur. Pentru frăgezirea şoriciului se pârleşte apoi cu butelia. După ce se pârleşte, îl urcă pe o masă, pregătindu-l pentru tranşare. Se răzuieşte şi se spală cu apă clocotită. Se înmoaie un deget în sânge şi se dă pe frunte, pe barbă şi pe cei doi obraji, sugerând semnul crucii.

Pe plită sfârâie un ceaun cu carne proaspătă. Alături se învârte o mămăligă care se taie cu aţa, iar dintr-un ibric ies aburi de la ţuica piperată. Pe la porţi se aud versuri de colinde: „Trei crai de la răsărit/Spre stea au călătorit…”

Tradiţii şi superstiţii de Ignat

Când se taie porcul, e bine să te ungi cu sânge pe obraz, ca să fii ferit de vărsat şi ca să fii roşu în obraz şi sănătos în anul care vine.

Cine nu aude la Ignat porc tăindu-se e bine să-şi înţepe degetul cu un ac, ca măcar să vadă sânge.

Când se taie porcul, e bine să se dea de pomană o strachină plină cu făină şi o mână de sare, ca să nu se îmbolnăvească porcii rămaşi în viaţă.

Cu grăsimea de porc tăiat la Ignat se unge un mort bănuit a fi strigoi.

Cu carnea de porc negru tăiat în această zi se vindecă boala de spurcat, care e un fel de durere ce se mută prin tot trupul.

Vrăjitoarele gătesc untura porcului tăiat la Ignat pentru descântece de dragoste şi alte farmece.

Se spune că în noaptea de Ignat porcul îşi visează cuţitul. Sfântul Ignat se arată porcilor şi le spune că au să moară pentru că el ia sufletele porcilor.

Seara lui Mos Nicolae

Seara lui Mos Nicolae


In noaptea de 5/6 decembrie se spune ca Mos Nicolae vine la geamuri si vede copiii care dorm si sint cuminti, lasindu-le in ghete dulciuri si alte daruri, insa tot el este acela care-i pedepseste pe cei lenesi si neascultatori. In dimineata de Sf. Nicolae, copiii cuminti gasesc daruri in ghetute. E un obicei vechi, nu numai la romani, de a face cadouri in aceasta zi. Spre deosebire de Mos Craciun, Mos Nicolae nu se arata niciodata. De altfel, povestea darurilor impartite pe furis in aceasta noapte incepe din vechime.

Se spune ca insusi Sfintul Nicolae a ajutat trei sarmane fete din orasul sau, aducindu-le dar de zestre, noaptea, fara a fi vazut. Casa in care traiau cele trei surori era mai mult decit saraca. Tatal lor planuia sa-si vinda fetele, crezind ca astfel se va chivernisi. Plinsetele si rugamintile fiicelor sale nu l-au induplecat pe batrinul cu suflet negru. Sfintul Nicolae a aflat despre nenorocirea ce se petrecea nu departe de locuinta sa. Noaptea, pe furis, el a aruncat o punga plina cu galbeni in camera fetei celei mai mari. Astfel ea a reusit sa se marite curind. La fel a facut Mosul si in urmatorii doi ani, iar sora cea mijlocie si apoi cea mica au reusit sa se aseze la casele lor.

De atunci si pina in zilele noastre, in fiecare noapte a Sfintului Nicolae, cei dragi noua, si in special copiii, primesc daruri, de la Mosul care nu li se arata niciodata.

1 Decembrie 1918

Proclamarea Marii Uniri Nationale
1 Decembrie 1918

De la 1 decembrie 1918 – ziua în care s-a vestit lumii, prin hotărârea Adunării Naţionale de la Alba Iulia, Unirea tuturor românilor sub sceptrul Regelui dezrobitor Ferdinand I – şi până în timpul de faţă, fiecare cetăţean al României întrgite a avut prilej să asculte ori să citească diferite lămuriri cu privire la felul cum s-a înfăptuit Unirea aceasta şi la temeiurile care îi garantează trăinicia.
Nu erau însa şi nu sunt toate lămuririle izvorâte dintr-o cunoştinţă deplina a împrejurărilor, nici dintr-o neprihănită iubire a adevărului istoric. Unii din cei ce le dau, mai ales străinii care nu au văzut din capul locului cu ochi buni întregirea României, urmăresc scopul de a înfăţişa Unirea aceasta în aşa fel încât să trezească în sufletul celor slabi de înger îndoială, spunând că ea nu ar putea să fie trainică sau că nu ar fi izbânda neîndoielnică a vredniciei neamului românesc.
Se întâmplă să auzim câteodată astfel de păreri nu numai din partea străinilor, cu gânduri potrivnice, ci şi din partea unor români care – deşi socotiţi ca oameni de ispravă şi buni patrioţi – nu-şi vor fi luat osteneala să cugete mai îndelung şi mai pătrunzător, înainte de a fi rostit păreri puţin lămurite cu privire la temeiurile Unirii naţional-politice a tuturor românilor.

GENERATIA 21.....

,,munca are si alta avantaje ,si pe acelea de a scuta zilele si de a lungi viata"
,,DENIS DIDEROT"(FILOZOF FRANCEZ )

LANSARE DE CARTE LA PIATRA NEAMT

Ioan Talpes, fost director SIE, a lansa joi la PIATRA NEAMT , cartea "In umbra marelui Hidalgo".

Cartea lui Talpes pune accent pe perioada comunismului, despre care fostul director SIE spune ca a marcat viata multor romani.

"Nu pot sa spun ca tentativa unei astfel de carti nu mi-a parut intempestiva, nevoia exprimarii scrise - reprimata uneori de teama de a nu repeta atatea experiente ratate ale cunoasterii si comunicarii - determinandu-ma, obligandu-ma chiar, la retineri si blocaje", a declarat Talpes.
La acest eveniment au participat profesori de istorie impreuna cu Doamna Inspectoare Elena Preda Reprezentanti Grupului Scolar Roznov au fost prof:Nedeloiu Daniel si elevul Munteanu Bogdan (clasa 10c filologie )

Şefi de stat

Şefi de stat
Numele Imagine Data preluării Data predării Note
Alexandru Ioan Cuza
(n. 20 mar 1820 - d. 15 mai 1873) 24 ianuarie 1859 11 februarie 1866 Domnitorul Principatelor Unite Române
Locotenenţă Domnească 11 februarie 1866 10 mai 1866 Lascăr Catargiu
Nicolae Golescu
Nicolae Haralambie
Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen
(n. 10 apr 1839 - d. 27 sept 1914) 10 mai 1866 10 mai 1881 Domnitorul Principatelor Unite Române
10 mai 1881 27 septembrie 1914 Regele României
Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen
(n. 24 aug 1865 - d. 20 iul 1927) 27 septembrie 1914 20 iulie 1927 Regele României
Regenţă (Mihai I este minor)
20 iulie 1927 7 octombrie 1929 Prinţul Nicolae,
Patriarhul Miron Cristea,
Gheorghe Buzdugan, Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
9 octombrie 1929 7 iunie 1930 Prinţul Nicolae,
Patriarhul Miron Cristea,
Constantin Sărăţeanu, Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Carol al II-lea de Hohenzollern-Sigmaringen
(n. 15 oct 1893 - d. 4 apr 1953) 8 iunie 1930 6 septembrie 1940 Regele României
Mihai I de Hohenzollern-Sigmaringen
(n. 25 octombrie 1921) 6 septembrie 1940 30 decembrie 1947 Regele României
Constantin Ion Parhon
(n. 15 oct 1874 - d. 9 aug 1969) 30 decembrie 1947 13 aprilie 1948 Preşedintele Prezidiului Provizoriu al Marii Adunări Naţionale
13 aprilie 1948 12 iunie 1952 Preşedintele Prezidiului Marii Adunări Naţionale
Petru Groza
(n. 7 dec 1884 — d. 7 ian 1958) 12 iunie 1952 7 ianuarie 1958 Preşedintele Prezidiului Marii Adunări Naţionale
Ion Gheorghe Maurer
(n. 23 sep 1902 – d. 8 feb 2000) 11 ianuarie 1958 21 martie 1961 Preşedintele Prezidiului Marii Adunări Naţionale
Gheorghe Gheorghiu-Dej
(n. 8 noi 1901 – d. 19 mar 1965) 21 martie 1961 19 martie 1965 Preşedintele Consiliului de Stat
Chivu Stoica
(n. 8 aug 1908 – d. 16 feb 1975) 24 martie 1965 9 decembrie 1967 Preşedintele Consiliului de Stat
Nicolae Ceauşescu
(n. 26 ian 1918 - d. 25 dec 1989) 9 decembrie 1967 22 decembrie 1989 Preşedintele Consiliului de Stat
28 martie 1974 22 decembrie 1989 Preşedintele Republicii Socialiste România
Ion Iliescu
(n. 3 martie 1930) 22 decembrie 1989 20 mai 1990 Preşedintele Provizoriu al României
20 mai 1990 11 octombrie 1992 Preşedintele României
11 octombrie 1992 17 noiembrie 1996 Preşedintele României
Emil Constantinescu
(n. 19 noiembrie 1939) 17 noiembrie 1996 10 decembrie 2000 Preşedintele României
Ion Iliescu
(n. 3 martie 1930) 10 decembrie 2000 20 decembrie 2004 Preşedintele României
Traian Băsescu
(n. 4 noiembrie 1951) 21 decembrie 2004 20 aprilie 2007 Preşedintele României
Nicolae Văcăroiu
(n. 5 decembrie 1943) 20 aprilie 2007 23 mai 2007 Preşedinte interimar,
pe perioada suspendării
Preşedintelui Traian Băsescu
Traian Băsescu
(n. 4 noiembrie 1951) 23 mai 2007 prezent Preşedintele României
Reconfirmat în funcţie în urma
Referendumului din 19 mai 2007

ORASUL PIATRA NEAMT DE IERI

505 DE ANI DE LA TRECEREA IN NEFIINTA A DOMNITORULUI STEFAN CEL MARE <2 IULIE 2009>

Ştefan al III-lea, supranumit Ştefan cel Mare (n. 1433, Borzeşti - d. 2 iulie 1504, Suceava), fiul lui Bogdan al II-lea, a fost domnul Moldovei între anii 1457 şi 1504.

Calităţile umane, cele de om politic, de strateg şi de diplomat, acţiunile sale fără precedent pentru apărarea integrităţii ţării, iniţiativele pentru dezvoltarea culturii au determinat admiraţia unor iluştri contemporani, iar, graţie tradiţiei populare, a fost transformat într-un erou legendar.

Papa Sixtus al IV-lea l-a numit "Athleta Christi" (atletul lui Christos) iar poporul l-a cântat în balade: Ştefan Vodă, domn cel mare, seamăn pe lume nu are, decât numai mândrul soare.

Începutul domniei lui Ştefan cel Mare

După uciderea tatălui său Bogdan, Ştefan vine cu oaste, ajutat de Vlad Ţepeş, domnul Ţării Româneşti, şi - după înfrângerea lui Petru Aron în "tina de la Doljeşti", la 12 aprilie si la Orbic pe 14 aprilie 1457 - merge la Suceava şi pe locul ce se chema câmpia Direptăţii, lângă cetatea de scaun, întreabă pe toţi de faţă, dacă le este cu voie să le fie domn. Întreaga adunare în frunte cu mitropolitul Teoctist, boieri, târgoveţi, ostaşi şi "toată ţara" proclamară pe Ştefan ca domn legiuit al Moldovei în scaunul părinţilor şi strămoşilor acestuia.

Moldova în timpul domniei lui Ştefan cel Mare

În vremea lui Ştefan cel Mare, Moldova se întindea peste toate ţinuturile de la Carpaţii răsăriteni până la Nistru. Ţăranii răzeşi, proprietari de pământ, erau chemaţi la solicitarea domnului la "oaste" în schimbul unor privilegii. Alături de ei, un rol important jucau cetele boierilor, care veneau cu oşteni de pe moşiile lor, şi cetele târgurilor, alcătuite din târgoveţi, care se puteau strânge mai repede în caz de nevoie. Oastea mare a lui Ştefan era deci o "oaste de ţară", la vremea aceea puţini fiind lefegii (mercenari). Ţara era apărată de cetăţi ca Soroca, Tighina şi Cetatea Albă la Nistru, cetăţile Hotinului şi Sucevei la Nord, spre Carpaţi Cetatea Neamţului, iar pe Siret cetatea Romanului. Ţara era stabilă politic şi bogată. Incursiunile pretendenţilor la domnie rare, opoziţia boierilor slabă şi buna securitate a drumurilor îmbia pe negustorii italieni, polonezi sau armeni, să treacă prin Moldova de la Marea Neagră spre Liov (Lemberg) şi invers, aducând din Orient mirodenii, covoare, blănuri, metale şi pietre preţioase iar din Apus postavuri şi arme. Vămile culese de la aceştia aduceau multi bani în visteria domnească. Astfel se explică cum a avut Ştefan mijloace materiale ca să lupte şi să construiască fără încetare în lunga lui domnie. Căci el trebuia să se bizuie numai pe puterile Moldovei, pe sprijinul vecinilor - polonezi sau unguri - nu se putea bizui, şi unii şi alţii voiau să aibă sub suzeranitatea lor Moldova. Pericolul mare îl reprezenta însă expansiunea Imperiului Otoman, care - după cucerirea Constantinopolului la 1453 - de către sultanul Mehmed al II-lea Fatih îşi continua înaintarea în inima Europei.

AL 2 LEA PATRIARH AL BOR

MUNTEANU NICODIM (din botez Nicolae), patriarh al Bisericii Ortodoxe Române
N. 6 decembrie 1864, în Pipirig, jud. Neamţ
† 27 februarie 1948, Bucureşti

Studii:

1882-1890 - Seminarul "Veniamin" din Iaşi
1890-1895 - Academia duhovnicească din Kiev (licenţa în 1895)
1894 - tuns în monahism la mănăstirea Neamţ, sub numele de Nicodim
1894 - hirotonit ierodiacon la Iaşi
1886 - ieromonarh
1895 - predicator la catedrala mitropolitană din Iaşi
1898-1902 - hirotesit arhimandrit şi numit vicar al mitropoliei Moldovei
1902-1909 - vicar al Episcopiei Dunării de Jos
1908-1909 - director al Seminarului "Sf. Andrei" din Galaţi
1909 - arhiereu-vicaral al Mitropoliei Moldovei, cu titlul, "Băcăuanul"
1912, 18 februarie - ales episcop la Huşi(înscăunat la 3 martie 1912)
1918, iunie - 1919, decembrie - locţiitor de arhiepiscop al Chişinăului şi Hotinului
1923, 31 decembrie - retras din scaunul de la Huşi
1924-1935 - stareţul mănăstirii Neamţ.
1918, 5 octombrie - Membru de onoare al Academiei Române
1920 - "doctor honoris causa" al Facultăţii de Teologie din Cernăuţi
La 23 ianuarie 1935 a fost ales mitropolit al Moldovei (înscăunat 4 februarie 1935).
La 30 iunie 1939 a fost ales patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (înscăunat 5 iulie), păstorind până la moarte.

1 PATRIARH AL BOR

PATRIARHUL MIRON CRISTEA(1925-1939)

CRISTEA MIRON (din botez Ilie), primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române
N. 18 iulie 1868, în Topliţa, jud. Harghita
† 6 martie 1939, la Cannes - Franţa, înmormântat în catedrala patriarhală din Bucureşti

Ceremonia întronizării primului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Dr. Miron Cristea, Bucureşti, 1 noiembrie 1925.
Detaliu din tabloul aflat la Cancelaria Sfântului Sinod de la Mănăstirea Antim.

Studii:

• 1879-1883 - Gimnaziul săsesc din Bistriţa
• 1883-1887 - Gimnaziul grăniceresc din Năsăud
• 1887-1890 - Institutul teologic din Sibiu
• 1891-1895 - Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Budapesta, unde obţine doctoratul cu o teză despre Viaţa şi opera lui Eminescu (tipărită în limba maghiară, 1895).

· 1890-1891 - învăţător - director la Şcoala confesională românească din Orăştie

· 1895-1902 - secretar la Arhiepiscopia Sibiului

· 1902-1909 - consilier (asesor) la Arhiepiscopia Sibiului

· 1900, 30 ianuarie - hirotonit diacon necasatorit

· 1901, 8 septembrie - arhidiacon

· 1902 - călugărit la mănăstirea Hodoş Bodrog, sub numele Miron

· 1903, 13 aprilie - ieromonarh

· 1908, 1 iunie - protosinghel

· 1898-1900 - redactor la "Telegraful Român"

· 1905 - preşedinte al "despărţământului" Sibiu al Astrei

· 1909, 21 noiembrie / 3 decembrie - ales episcop al Caransebeşului (înscăunat 25 aprilie / 8 mai 1910). În această calitate, a apărat şcolile confesionale româneşti din Banat în faţa încercărilor guvernului din Budapesta de a le desfiinţa.

· Participant la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 şi membru al delegaţiei românilor transilvăneni care a prezentat actul Unirii la Bucureşti.

· Membru de onoare al Academiei Române (7 iunie 1919).

· La 18 decembrie 1919 a fost ales mitropolit primat al României întregite, iar în ziua următoare învestit şi înscăunat.

· La 4 februarie 1925 devine primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind instalat în noua demnitate la 1 noiembrie 1925.

· Pe plan politic, a făcut parte din Regenţă (20 iulie 1927 - 8 iunie 1930) şi a fost prim ministru (10 februarie 1938 - 6 martie 1939).

Semnificatia Zilei de 9 Mai

Ziua de 9 MAI are in constiinta poporului român, o tripla semnificatie: proclamarea independentei de stat a României la 9 mai 1877; Victoria Coalitiei Natiunilor Unite in cel de- Al Doilea Razboi Mondial la 9 mai 1945 si Ziua Europei.

Proclamarea independentei statale la 9 mai 1877 nu a fost un act spontan ci o incununare a stradaniilor tot mai numeroase din acei ani, o aruncare peste bord a ultimei verigi a suzeranitatii otomane. In acea zi memorabila, Mihail Kogalniceanu, declara in Parlamentul tarii: „suntem independenti, suntem natiune de sine statatoare“. Independenta astfel proclamata trebuia consfintita si aparata pe câmpul de lupta spre a putea fi impusa fortelor militare turcesti si recunoscuta apoi de puterile europene.
Evenimentul de la 9 mai 1877 a avut o mare insemnatate atât pentru vremea savârsirii lui cât si dupa aceea, in evolutia tarii. El a dat un puternic imbold miscarii de eliberare nationala din Transilvania si din celelalte provincii românesti aflate sub dominatie straina, constituind o premisa importanta a desavârsirii unitatii national-statale in 1918.

Al doilea eveniment se refera la ziua de 9 mai 1945, zi in care Aliatii din cel de-al doilea razboi mondial au obtinut victoria impotriva Germaniei naziste, punând astfel capat celei mai pustiitoare conflagratii din istoria continentului european. România a participat la acest razboi, atât in Campania din Est (1941-1944), alaturi de Axa, cât si in Campania din Vest (1944-1945), alaturi de Natiunile Unite, pentru refacerea integritatii teritoriale grav afectate in vara si toamna anului 1940. Continuarea actiunilor militare dincolo de hotarele tarii a fost determinata de exigentele razboiului de coalitie si de necesitatea reintregirii teritoriale si, apoi, a consolidarii granitelor.
Pretul platit de ostasii români pe parcursul acelor ani a fost imens: 624.740 morti, raniti si disparuti in Campania de Est, respectiv 169.822 morti, raniti si disparuti in cea din Vest.
Cu toate ca la 9 mai 1945 armata româna se gasea angajata alaturi de Aliati in efortul comun de a inlatura regimul hitlerist, la incheierea pacii nu i s-a recunoscut statutul de cobeligeranta, mai mult decât atât, in perioada urmatoare impunându-i-se un regim politic comunist, de model sovietic, strain de traditiile si de aspiratiile nationale, regim care a durat pâna in decembrie 1989.
In sfârsit, cel de-al treilea eveniment sarbatorit la 9 mai este Ziua Europei.

La 9 mai 1950, cu ocazia aniversarii a cinci ani de la sfârsitul celui de-al doilea razboi mondial, intr-o cuvântare inspirata de Jean Monnet, ministrul francez al afacerilor externe, Robert Schuman, a propus ca Franta, Germania si alte tari europene care doresc sa li se alature ar trebui sa-si constituie intr-un cartel rezervele de carbune si otel. A fost un prim pas spre crearea a ceea ce astazi inseamna Uniunea Europeana. In timp, au fost statuate documentele care stau la baza acestei entitati, au fost create institutiile de conducere si au fost stabilite sarcinile si atributiile statelor membre, precum si criteriile de aderare pe care trebuie sa le indeplineasca tarile candidate.
Institutiile sale au fost create pentru a da expresie unei apropieri din ce in ce mai reale a natiunilor europene, in cadrul unei cooperari mai strânse ca niciodata.
Accederea României in cadrul acestei structuri, ca membru cu drepturi depline, a readus tara noastra pe linia traditiilor si aspiratiilor sale din totdeauna, intrucât suntem un stat de necesitate europeana si trebuie sa ne valorificam acest statut, laolalta cu valorile spiritualitatii noastre.