Un model viabil de parteneriat educaţional : Şcoală – Biserică,
A educa înseamnă a cultiva curăţenia sufletească şi buna-cuviinţă a copiilor şi tinerilor, a-l creşte pe copil moral şi în evlavie, a avea grijă de sufletul lui, a-i modela inteligenţa, a forma un atlet pentru Hristos, adică a te îngriji de mântuirea lui. Educaţia este asemenea unei arte, căci dacă toate artele aduc un folos pentru lumea de aici, arta educaţiei se înfăptuieşte pentru a câştiga lumea veşniciei (Sfântul Ioan Gură de Aur). Arta de a fi pedagog e cea mai nobilă artă; dacă pictorul sau sculptorul plămădesc un tablou memorabil sau o figură artistică emoţionantă, însă fără viaţă, iată că un pedagog înţelept modelează un chip viu de care se bucură şi Dumnezeu şi oamenii.
Cât din aceste definiţii se potrivesc, de pildă, sistemului nostru actual de învăţământ? Din nefericire, foarte puţin, pentru că însăşi definiţiile par exagerat de idealiste pentru pragmatismul vremurilor noastre.
Trăim astăzi într-o lume secularizată, în care normele morale şi valorile spirituale se pierd, în detrimentul proliferării unui materialism feroce. Globalizarea lumii de azi, sincretismul religios, explozia dezvoltării tehnologice, afişarea ostentativă a unei societăţi de consum sunt factori de risc pentru bunul mers şi dezvoltarea armonioasă a procesului educativ în sânul familiei. Nu doar părinţii, ci şi copii (tinerii) sunt afectaţi psihic şi moral de aceste tulburări ale lumii în care trăim.
Consumul de droguri, practicarea prostituţiei, traficul de fiinţe umane, folosirea excesivă a calculatorului si a televizorului, citirea unor ziare şi reviste dubioase, influenţa negativă a modei ş.a. constituie acum, din păcate, modalităţi de petrecere a timpului liber.
Există mai multe circumstanţe de formare şi de informare a tinerilor: familia, şcoala, biserica, instituţiile culturale, mass-media. Iată de ce, aceste realităţi trebuie tratate cu maximă seriozitate de către pedagog: părinţi, învăţător-profesor, preot duhovnic sau de alţi formatori şi modelatori ai conştiinţei umane.
Învăţătorul-profesorul trebuie să cunoască foarte bine această dinamică a factorilor de risc ce împiedică buna creştere a tânărului, să ofere sprijin şi ajutor în procesul de formare educaţională şi să găsească în spaţiul comunităţii noi modalităţi de petrecere a timpului liber pentru tineri.
Necesitatea de a completa şi prelungi procesul de educaţie în afara clasei şi în afara şcolii s-a impus la începutul secolului al XX-lea, fiind conştientizată de reprezentanţii „educaţiei noi”. Valoarea acestor activităţi este mare din punct de vedere educativ, în măsura în care asigură condiţiile de aplicare în practică a cunoştinţelor, de cunoaştere e elevilor între ei, de dezvoltare a sentimentelor de preţuire a frumuseţilor naturale, a realizărilor artistice, de identificare şi dezvoltare a predispoziţiilor artistice şi sportive. Se impune deci, cu necesitate, ideea unui parteneriat de colaborare între posibilii factori educaţionali.
În acest sens, se poate crea o punte de legătură între Şcoală şi Biserică – procesul de învăţământ are ca posibilă finalitate şi educaţia religioasă. Când copilul îşi formează prima impresie despre lume, este bine ca cel mai important loc să-l ocupe Dumnezeu. Atunci când cineva a primit o educaţie creştină, foarte greu îi va fi mai târziu să rupă legătura cu Dumnezeu. Cu cât sunt mai obişnuiţi copiii cu atmosfera din biserică, cu atât va fi mai puternică legătura lor cu Dumnezeu, când patimile vor încerca să-i biruie. Mare este bucuria unui părinte credincios care îşi vede copiii crescând sub adăpostul bisericii. Nu trebuie să ne fie teamă căci copiii noştri ar putea fi etichetaţi drept „bisericoşi”. Pentru copil, slujba de duminică sau orice sărbătoare poate fi momentul cel mai frumos al săptămânii dacă familia a ştiut să-l apropie de Dumnezeu; slujbele pot fi pentru el o adevărată sărbătoare.
O formă concretă a parteneriatului ce există la nivel local între parohiile oraşului Roznov şi elevii Grupului Şcolar Roznov o constituie manifestarea cultural-artistică ce s-a desfăşurat pe data de 20 decembrie 2010, în sala de festivităţi a sediului Protopopiatului Roznov, cu prilejul sărbătorilor de iarnă.
La această manifestare au participat conducerea unităţii de învăţământ ( directori prof. Socol Elena, prof. Topciu Claudia, prof. Simerea Paulina), cadre didactice şi elevi – în calitate de organizatori, reprezentanţi ai Protopopiatului Roznov – în calitate de gazdă, autorităţile locale, părinţi şi credincioşi – în calitate de invitaţi.
Într-un cadru festiv, elevii au prezentat un program diversificat, atent pregătit, ce a cuprins colinde, cântece religioase şi populare, scenete, pluguşor, jocul caprei, care a reuşit să creeze o atmosferă caldă de sărbătoare în inimile tuturor celor prezenţi.
În susţinerea programului s-au implicat preşcolari, îndrumaţi de doamnele educatoare Sârbu Alexandrina, Şnaider Cezarina şi Gârcineanu Violeta, elevi ai ciclului primar, îndrumaţi de doamnele învăţătoare Adăscăliţei Minodora, Jbanca Monica, Neamţu Rodica, Ilie Simona, Bogus Verona şi elevi din ciclul gimnazial şi liceeni, îndrumaţi de doamnele profesoare Liche Nuţa, Frăsilă Elena, Rusu Raluca şi instructorul de dansuri populare Coroi Sebastian.
Programul artistic susţinut de participanţi a fost completat de atelierul de confecţionare de metanii executate de tinerii elevi şi de expoziţiile de pictură organizate de doamnele profesoare Rusu Raluca şi Buruiană Mihaela. Prezentarea evenimentului a fost făcută cu multă însufleţire de doamna învăţătoare Ilie Simona (consilier educativ) şi de elevii Munteanu Bogdan şi Bîzgan Diana.
Din partea protopopiatului Roznov, P.C. Părinte Protoiereu Ţoc Vasile a oferit cadouri tuturor participanţilor.
Ca o extensie a acestei manifestări, menţionăm faptul că tinerii elevi din ATOR au mers în aceeaşi zi la Iaşi pentru a-l colinda pe I.P.S. Teofan Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei. În susţinerea evenimentului s-au implicat P.C. Părinte Frăsilă Bogdan (Podoleni) şi P.C. Părinte Protoiereu Ţoc Vasile.
Precizăm, de asemenea, faptul că la iniţiativa P.C. Părinte Vasile Iulian (Chintinici) şi sub îndrumarea doamnei învăţătoare Vasile Alina s-au finalizat şi urmează a fi prezentate mai multe videoclipuri cu colinde susţinute de tinerii elevi. Tradiţia colindului din casă în casă, începută în 2004, continuă şi astăzi în satul Chintinici şi s-a materializat prin imprimarea a două CD-uri.
Sunt convins că fiecare comunitate – biserică şi şcoală – funcţie de specificul ei social, cultural şi pastoral ştie să investească în forţa, energia şi curăţenia sufletească a copiilor (tinerilor), bine ştiut fiind că buna educaţie a lor este garanţia unui viitor sănătos al lumii de mâine.
P.C. Preot Vasile Iulian (parohia Chintinici)
