25 decembrie 1989 - Judecata si Executia. Primul Craciun liber

Intre 22 si 25 decembrie si-au pierdut viata aproape o mie de romani, victime ale haosului si starii tensionate care s-a instalat dupa fuga cuplului Ceausescu.

Imediat dupa ce elicopterul lui Ceausescu s-a ridicat de pe cladirea CC-ului, ceea ce avea sa devina cunoscut ca actiunile "teroristilor" au explodat si au provocat cele mai multe victime ale Revolutiei romane.

Pentru a pune capat acestor actiuni, care se presupuneau ca incearca sa opreasca preluarea puterii de catre alte forte in afara de cea a familiei Ceausescu, liderii noii puteri instalate infiinteaza printr-o Hotarare Tribunalul Militar Excetional, care sa ii judece pe Nicolae si Elena Ceausescu.

O actiune care, stia toata lumea, nu putea avea decat o singura soarta: moartea dictatorului si a consoartei sale. Aceasta combinatie intre un proces ad-hoc si o judecata despre care toata lumea stia ca nu poate avea decat o singura sentinta a dat nastere unei dispute cel putin la fel de controversate ca si existenta nedovedita niciodata a teroristilor.

In dimineata zilei de 25 decembrie 1989, doua elicoptere se deplaseaza la Bucuresti, pentru a aduce in Targoviste completul de judecata al cuplului Ceausescu. Procesul celor doi se desfasoara in graba, moartea fiindu-le inca dinainte pronuntata. Dialogul intre acuzatori si inculpati se leaga greu, Ceausescu refuzand sa recunoasca legitimiatea completului de judecata.

Cuvintele sale "nu recunosc decat in fata Marii Adunari Nationale!" au intrat in istorie, fiind preluate si rostite in diverse moduri, pe numeroase tonuri, de la ironie la comedie, pentru a sublinia absurditatea si, totodata, distanta care il separa pe Nicolae Ceausescu de realitatea acelor timpuri.

De cealalta parte a procesului, toata lumea acuza. Discursul judecatorului, chiar si cel al apararii sunt, in fapt, rechizitorii.

Responsabilitatea pentru indeplinirea ordinului de judecare si executare a dictatorilor i-a fost atribuita generalului Victor Atanasie Stanculescu, insa procesul cuplului Ceausescu a intrat in istorie si pentru ca avocatul insarcinat cu apararea lui Ceausescu a facut front comun cu procurorul, in loc sa isi "apere" clientul.

La finalul procesului desfasurat in fuga, se decide condamnarea la moarte a celor doi. Printre capetele de acuzare, intocmite chiar in dimineata zilei de 25 decembrie, s-au numarat: genocid (peste 60.000 de victime), organizarea de actiuni armate impotriva poporului roman, distrugerea bunurilor obstesti, subminarea economiei nationale si incercarea de a fugi din tara.

Dupa pronuntarea sentintei, Nicolae si Elena Ceausescu sunt scosi in curtea unitatii pentru executie. Inainte de a se pune in aplicare ordinul de executare, Elena a cerut sa fie impuscati in acelasi timp: "Impreuna am luptat, impreuna murim!"

Cadavrele celor doi au o soarta aproape la fel de cruda ca si cele ale victimelor lor de la Timisoara, impuscate chiar din ordinul lor cu cateva zile inainte. Transportate cu elicopterul la Bucuresti si parasite cateva ore bune pe gazonul stadionului Ghencea, corpurile neinsufletite raman neinmormantate vreme de cinci zile, intre 25 si 30 decembrie. In tot acest timp, se pare, ele ar fi fost depuse in morga Spitalului Militar Central.

25 decembrie 1989 a fost primul Craciun liber sarbatorit de romani, dupa 45 de ani de comunism trait in frica si foame. Desi umbrit de executia cuplului Ceausescu, Craciunul din 1989 a adus si pacea si linistea peste Romania. Dupa aceasta data teroristii dispar pentru totdeauna in negura istoriei, iar atacurile si luptele de strada inceteaza brusc dupa moartea dictatorului.

Erau primele zile linistite ale unei Romanii care isi cucerise libertatea cu un pret imens.

Ignat, Sacrificarea porcului

Sacrificarea porcului

La sate, tăierea porcului este prilej de bucurie şi de petrecere. Obiectiv vorbind, nu este vorba de orgii sângeroase ci de un prilej de reunire a micilor comunităţi de la sate, de celebrare a bunăstării, ajutare a celor săraci prin pomană şi de urări de bine. Se prăjeşte carnea proaspătă, se mănâncă şorici, se destupă sticle de vin sau ţuica din care sunt cinstiţi vecinii şi cei ce au ajutat la spintecare, se face o pomană a porcului cu bucăţi de carne gătite, cu cârnaţi proaspăt făcuţi.

Pe 20 decembrie se aud „ţipetele morţii”. Se dă foc la paie, iar pielea şi părul porcului încep să sfârâie. Focul creşte în înălţime, topind zăpada de pe crengile uscate ale pomilor din jur. Pentru frăgezirea şoriciului se pârleşte apoi cu butelia. După ce se pârleşte, îl urcă pe o masă, pregătindu-l pentru tranşare. Se răzuieşte şi se spală cu apă clocotită. Se înmoaie un deget în sânge şi se dă pe frunte, pe barbă şi pe cei doi obraji, sugerând semnul crucii.

Pe plită sfârâie un ceaun cu carne proaspătă. Alături se învârte o mămăligă care se taie cu aţa, iar dintr-un ibric ies aburi de la ţuica piperată. Pe la porţi se aud versuri de colinde: „Trei crai de la răsărit/Spre stea au călătorit…”

Tradiţii şi superstiţii de Ignat

Când se taie porcul, e bine să te ungi cu sânge pe obraz, ca să fii ferit de vărsat şi ca să fii roşu în obraz şi sănătos în anul care vine.

Cine nu aude la Ignat porc tăindu-se e bine să-şi înţepe degetul cu un ac, ca măcar să vadă sânge.

Când se taie porcul, e bine să se dea de pomană o strachină plină cu făină şi o mână de sare, ca să nu se îmbolnăvească porcii rămaşi în viaţă.

Cu grăsimea de porc tăiat la Ignat se unge un mort bănuit a fi strigoi.

Cu carnea de porc negru tăiat în această zi se vindecă boala de spurcat, care e un fel de durere ce se mută prin tot trupul.

Vrăjitoarele gătesc untura porcului tăiat la Ignat pentru descântece de dragoste şi alte farmece.

Se spune că în noaptea de Ignat porcul îşi visează cuţitul. Sfântul Ignat se arată porcilor şi le spune că au să moară pentru că el ia sufletele porcilor.

Seara lui Mos Nicolae

Seara lui Mos Nicolae


In noaptea de 5/6 decembrie se spune ca Mos Nicolae vine la geamuri si vede copiii care dorm si sint cuminti, lasindu-le in ghete dulciuri si alte daruri, insa tot el este acela care-i pedepseste pe cei lenesi si neascultatori. In dimineata de Sf. Nicolae, copiii cuminti gasesc daruri in ghetute. E un obicei vechi, nu numai la romani, de a face cadouri in aceasta zi. Spre deosebire de Mos Craciun, Mos Nicolae nu se arata niciodata. De altfel, povestea darurilor impartite pe furis in aceasta noapte incepe din vechime.

Se spune ca insusi Sfintul Nicolae a ajutat trei sarmane fete din orasul sau, aducindu-le dar de zestre, noaptea, fara a fi vazut. Casa in care traiau cele trei surori era mai mult decit saraca. Tatal lor planuia sa-si vinda fetele, crezind ca astfel se va chivernisi. Plinsetele si rugamintile fiicelor sale nu l-au induplecat pe batrinul cu suflet negru. Sfintul Nicolae a aflat despre nenorocirea ce se petrecea nu departe de locuinta sa. Noaptea, pe furis, el a aruncat o punga plina cu galbeni in camera fetei celei mai mari. Astfel ea a reusit sa se marite curind. La fel a facut Mosul si in urmatorii doi ani, iar sora cea mijlocie si apoi cea mica au reusit sa se aseze la casele lor.

De atunci si pina in zilele noastre, in fiecare noapte a Sfintului Nicolae, cei dragi noua, si in special copiii, primesc daruri, de la Mosul care nu li se arata niciodata.