Primiti colinda...

IPS Teofan Mitropolitul Moldovei si Bucovinei primeste colindul tinerilor si copiilor din parohia Chintinici si Negulesti la sediul Protopopiatului Roznov, in data de 12 decembrie 2011

• 
  

Samoilă Mârza un om pentru Tara

Samoilă Mârza (n. 18 septembrie 1886, Galtiu, Alba - 19 decembrie 1967, Alba Iulia) a fost un fotograf român, cunoscut mai ales pentru realizarea singurelor clişee fotografice care surprind Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918.
După începerea Primului Război Mondial, în 1914 Mârza este recrutat şi trimis pe front în Galiţia. În cadrul luptelor a ajuns până la Riga. În 1916, o dată cu intrarea României în război, a fost trimis pe frontul din Italia, unde a fost încadrat în serviciul topografic şi fotografic al armatei.
La terminarea războiului, Samoilă Mârza se găsea la Trieste, de unde va pleca la Viena în urma acţiunii de retragere a militarilor români organizată de Consiliul Naţional Român Central. Ajunge aici la 6 noiembrie 1918 şi reuşeşte să execute trei clişee fotografice care surprind sfinţirea primului steag tricolor al Consiliului Naţional Român Militar (14 noiembrie 1918), în prezenţa generalului Boieriu, a lui Iuliu Maniu şi a celorlalţi militari.






Urmând ruta Viena - Zagreb - Belgrad - Timişoara, Mârza a reuşit să ajungă acasă cu patru zile înainte de desfăşurarea Marii Adunări Naţionale. De aici a plecat în dimineaţa zilei de 1 Decembrie către Alba Iulia, nu înainte însă de a executa trei fotografii cu consătenii săi.



A ajuns la Alba Iulia împreună cu sătenii în jurul orei 11, pe o vreme mohorâtă, cărând aparatul cu burduf, trepiedul şi clişeele de sticlă pe bicicletă. Deoarece nu a avut permis de intrare (credenţional), Mârza nu a fost admis să intre în Sala Unirii. Fusese angajat totuşi un fotograf german, Bach, care însă nu s-a prezentat. Acesta este motivul pentru care nu există fotografii cu lucrările delegaţilor din Sala Unirii.

Din cauza greutăţii de manipulare a aparatelor şi a vremii înnorate (care presupunea un timp îndelungat de expunere), Samoilă Mârza a reuşit să realizeze doar cinci fotografii cu aspecte de la Marea Adunare Naţională, dintre care trei cu mulţimile venite şi două cu tribunele oficiale la care a fost citit actul unirii în faţa Marelui Sfat Naţional şi a poporului de către dr. Aurel Vlad şi episcopul greco-catolic, Iuliu Hossu.










La începutul anului 1919, Samoilă Mârza şi-a publicat fotografiile într-un album intitulat „Marea adunare de la Alba Iulia în chipuri”, menţionat şi în ziarul „Alba Iulia” din 10 martie. Albumul a fost prezentat de către delegaţia română şi la Conferinţa de pace de la Versailles. Exemplare au fost trimise şi regelui Ferdinand I, primului ministru Ion C. Brătianu, preşedintelui Consiliului Dirigent Iuliu Maniu, generalului francez Henri Mathias Berthelot şi altor personalităţi ale vremii. Fiind foarte apreciată, regele i-a transmis o felicitare, acceptându-l printre furnizorii curţii. Generalul Berthelot i-a trimis un abonament de călătorie pe toate căile ferate franceze. Nicolae Iorga menţiona în memoriile sale, la 27 aprilie: „Mi se aduce din Ardeal un admirabil album al fotografului Samoilă Mârza, înfăţişând ultimele manifestări”.

În continuare, Samoilă Mârza a fotografiat vizita regelui Ferdinand la Alba Iulia, Abrud şi Câmpeni (1919); încoronarea regelui Ferdinand şi a reginei Maria (22 octombrie 1922); serbările comemorative de la Ţebea, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la naşterea lui Avram Iancu (1924); sărbătorirea a 10 ani de la manifestările Unirii (1929). A legat prietenii strânse cu Iuliu Maniu, Octavian Goga, Aurel Vlad, Valer Pop etc.

În 1924, în urma unei audienţe la primul ministru Ion C. Brătianu, a reuşit să obţină fonduri pentru continuarea pictării Catedralei Ortodoxe din Alba Iulia, care fusese începută de către pictorul Costin Petrescu şi abandonată după încoronarea din 1922. În 1929, cu prilejul sărbătoririi a 10 ani de la Marea Unire, Samoilă Mârza a fost decorat de către oficialităţi.

În 1967 prof. dr. Gheorghe Anghel, directorul Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia a reuşit să achiziţioneze de la Samoilă Mârza aparatul şi clişeele legate de Unire. Mârza a precizat că alte clişee fusese nevoit să le vândă, din cauza lipsurilor materiale, pentru a valorifica sticla specială din care erau confecţionate. Pentru 1968 a realizat un nou album asemănător celui din 1919, pe care intenţiona să-l ofere oficialităţilor acelei vremi. De asemenea, cu banii primiţi de la muzeu, şi-a achiziţionat un aparat de fotografiat performant, cu care dorea să realizeze mai multe fotografii cu ocazia semicentenarului Unirii. Aceste lucruri nu au mai fost posibile, întrucât Mârza a murit la data de 19 decembrie 1967 din cauza unei boli incurabile. A fost înmormântat în cimitirul Maieri din Alba Iulia.

În anul 2003 la mormântul său a fost înălţat un monument, iar în satul Galtiu, la 23 noiembrie acelaşi an, i-a fost dezvelit un bust executat de sculptorul Borteş Narcis Dumitru, o dată cu lansarea cărţii „Samoilă Mârza - 1886-1967 - Fotograful Unirii Transilvaniei cu România”.




Multumesc pentru informatii "Enciclopedia României" http://enciclopediaromaniei.ro

Balul Bobocilor 2011

"Reteta unui bal de succes este seriozitatea si daruirea pentru ceea ce faci .....'

Balul Bobocilor 2011

Imagini de la Intrunirea tinerilor din Moldova (A.T.O.R Iasi 2011)

''Oricine voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-mi urmeze Mie''

Orasul in care Sfanta s-a nascut, Epivata, exista si astazi in Bulgaria. In secolul XI, insa, acesta se afla in Tracia, nu departe de Constantinopol. Sfanta Paraschiva s-a nascut intr-o famile de vlahi, instarita si evlavioasa. La varsta de 10 ani, mergand cu mama ei la biserica, a auzit predicandu-se fraza urmatoare : ''Oricine voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-mi urmeze Mie''. Simitind acest imbold, cand a iesit din biserica, Sfanta Paraschiva a intalnit la poarta un sarac, si fara sa o vada mama ei, a dat hainele ei cele frumoase acestuia, iar ea s-a imbracat in zdrentele lui. Ajunsa acasa, a fost certata si batuta pentru a nu mai face asa ceva. Insa ea a continuat sa dea hainele ei nu o data ci de nemumarate ori. Dupa un timp, simitind chemarea catre o viata inchinata lui Dumnezeu, a fugit la Constantinopol. De acolo a ajuns la Calcedon si mai departe, in Iraclia din Pont, unde a petrecut cinci ani la o manastire, in rugaciuni, facand multe fapte milostive. Se ruga neincetat sa poata ajunge la Ierusalim, iar rugaciunea i-a fost indeplinita. La 25 de ani Sfanta Paraschiva a ajuns din nou la Constantinopol, unde a si murit curand.

Dupa multa vreme, in locul in care era ea ingropata, a fost inmormantat si un marinar. Sfanta s-a aratat in vis unui calugar, rugandu-l sa o dezgroape de langa trupul aceluia. Calugarul a indeplinit cele cerute, si cu mirare a vazut ca trupul ei era neatins.

In vremea domnitorului Vasile Lupu, dupa caderea Constantinopolului in puterea otomana, acesta a platit sume mari pentru a aduce mostele Sfintei Paraschiva la Iasi, in Moldova. De atunci racla cu sfintele moaste stau in Catedrala Mitropolitana din Iasi unde in fiecare an se aduna credinciosii ortodocsi si sarbatoresc ziua Sfintei Paraschiva

Lansare de carte la Roznov.....

Două cărţi pentru „zestrea culturală a comunităţii oraşului Roznov“

După mesajul de felicitare al ing. Mihai Archip, prefectul judeţului Neamţ, a urmat prezentarea succintă a cărţilor lansate, cu binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, de către pr. Iulian Vasile. „Putem spune că cele două cărţi, prin subiectele tratate, îşi dau mâna, unind spaţiul laic cu cel bisericesc. Ele constituie de fapt o juxtapunere a vieţii spirituale şi istoriei oraşului Roznov. Cărţile sunt rodul cercetării personale şi al unei colaborări cu diverşi specialişti în domeniu de peste trei ani. Ele aduc lumină şi fac completări în probleme ambigue ori netratate până acum din istoria şi toponimia Roznovului. Cele două volume constituie, de fapt, prima prezentare istorică, susţinută cu argumente ştiinţifice, a Roznovului şi a vechilor biserici ctitorite aici de familia Rosetti. Lucrările prezentate nu au pretenţia de a fi epuizat toate sursele de informaţie. De aceea, ele nu îşi propun să fie un capăt de drum, ci o bornă în calea devenirii spirituale a comunităţii oraşului Roznov“, a explicat pr. Iulian Vasile. În continuare au mai rostit alocuţiuni dr. Silviu Văcaru de la Institutul de Istorie „A. D. Xenopol“ din Iaşi, referentul celor două lucrări, prof. Luminiţa Vârlan, inspector general al Inspectoratului Şcolar Judeţean Neamţ, prof. dr. Adrian Alui Gheorghe, directorul Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional a judeţului Neamţ, şi alţi invitaţi care au apreciat solemnitatea evenimentului şi necesitatea publicării celor două volume. .



Pr. drd. Vasile Iulian

Barem de corectare Varianta nr 5 istorie

Urez mult succes tuturor elevilor absolventi de clasa 12 in promovarea examenului de bacalaureat .Mai jos am atasat baremul de corectare pentru proba de Istorie .

Mult succes pe Vineri la ultima proba a bacalaureatului .......bafta ........bafat ......bafta

Înălţarea Domnului,zi de recunoştinţă şi pentru eroii neamului romanesc.

În fiecare an, la Înălţarea Domnului, a intrat în tradiţie ca să aducem un prinos de recunoştinţă eroilor neamului, care s-au jertfit pentru apărarea pământului strămoşesc. Biserica mamă Ortodoxă se roagă în această zi pentru odihna eroilor cunoscuţi şi necunoscuţi ai neamului românesc, le binecuvântează amintirea, le cântă veşnica pomenire şi înalţă rugăciuni către Dumnezeu, ca sufletele lor să aibă parte de fericire veşnică.

După săvârşirea sfintei liturghii, în parohia Chintinici-Roznov, s-a săvârşit slujba de pomenire a eroilor, dar şi binecuvântarea troiţei ridicate în cinstea lor. Monumentul a fost ridicat în anul 2007 la iniţiativa credincioşilor parohiei şi a fost finalizat prin grija primăriei Roznov, fiind rezultatul parteneriatului ce se desfăşoară la nivel local, între instituţiile statului. La festivitate au participat credincioşi ai comunităţii şi reprezentanţi ai instituţiilor locale. (Pr. Iulian Vasile)

Concursul scolar "Simpozion Gh. Ruset Roznovanu"

Open publication - Free publishing

Primăvară dulce ne-a venit frumos,
să cântăm cu toţii: (bis)
„A-nviat Hristos!”(bis)

El ne-aduce nouă harul cel de Sus,
să cântăm cu toţii: (bis)
„A-nviat Iisus!”(bis)

Îngerii din ceruri cântă azi cu noi
şi pe toţi ne-ndeamnă: (bis)
„Înviaţi şi voi!”(bis)

Fraţi, surori, cu toţii, într-un gând voios,
haideţi să ne-nvie (bis)
şi pe noi Hristos!(bis)

Haideţi să fim fiii Tatălui de Sus,
vine Primăvara (bis)
Domnului Iisus!(bis)

Primăvară dulce, Paradis frumos,
umple viaţa noastră, (bis)
a-nviat Hristos!(bis)

Slavă Ţie, Doamne, Preaiubit Iisus,
primăvară dulce (bis)
Tu ne-aduci de Sus!(bis)

Sãptãmâna Patimilor

Lunea cea mare

“Iatã Mirele vine în miezul noptii si fericitã este sluga pe care o va afla priveghind; iar nevrednicã este iarãsi cea pe care o va afla lenevindu-se. Vezi, dar, suflete al meu, cu somnul sã nu te îngreunezi, ca sã nu te dai mortii si afarã de Împãrãtie sã te încui; ci te desteptã strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt esti Dumnezeule, pentru rugãciunile Nãscãtoarei de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi”.
(Troparul zilei)
În aceastã zi, se face pomenire de fericitul Iosif, cel preafrumos, si de smochinul ce s-a uscat prin blestemul Domnului.
De astãzi încep Sfintele Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos. Iosif cel prefrumos – fiul cel mai mic al patriarhului Iacov, nãscut din Rahila – este icoanã a lui Hristos, pentru cã, asemenea lui, si Domnul nostru a fost invidiat de iudei, a fost vândut de ucenicul sãu cu treizeci de arginti, a fost închis în groapa întunecoasã a mormântului. Sculându-Se de acolo prin El însusi, împãrãteste peste Egipt, adicã peste tot pãcatul, îl învinge cu putere si, ca un iubitor de oameni, ne rãscumpãrã prin darea hranei celei de tainã, dându-Se pe El însusi pentru noi si ne hrãneste cu pâine cereascã.
Tot în aceeasi zi facem pomenire de smochinul cel neroditor care s-a uscat prin blestemul Domnului (Matei 21, 17-19). Ca sã convingã poporul nerecunoscãtor cã are putere îndestulãtoare si spre a pedepsi, ca un Bun nu vrea sã-si arate puterea Sa de a pedepsi fatã de om, ci fatã de ceva care are o fire neînsufletitã si nesimtitoare.
Istoria smochinului a fost asezatã aici spre a îndemna la umilintã, dupã cum istoria lui Iosif a fost asezatã spre a ne înfãtisa pe Hristos. Fiecare suflet lipsit de orice roadã duhovniceascã este un smochin. Dacã Domnul nu gãseste în el odihnã, a doua zi, adicã dupã viata aceasta de acum, îl usucã prin blestem si-l trimite în focul vesnic.
“Cãmara Ta, Mântuitorule, o vãd împodobitã si îmbrãcãminte nu am ca sã intru într-însa. Lumineazã-mi haina sufletului meu, Dãtãtorule de luminã si mã mântuieste”. (Condacul zilei)

Martea cea Mare

Aceastã zi ne pregãteste pentru intrarea în cãmara Mântuitorului, cu douã parabole strict eshatologice – parabola celor zece fecioare (Matei 25, 1-13) si parabola talantilor (Matei 25, 14-30; Luca 19, 12-27).
Când Domnul se suia la Ierusalim si se ducea la Patimã, a spus ucenicilor Sãi si aceste douã parabole, pentru ca nu cumva cineva trãind în feciorie sã nu se îngrijeascã si de celelalte virtuti si mai ales de milostenie, prin care se vãdeste strãlucirea fecioriei.
Pe cinci dintre fecioare le numeste întelepte cãci împreunã cu fecioria au avut si minunatul si îmbelsugatul undelemn al milostivirii. Pe celelalte cinci le numeste nebune pentru cã, desi si ele aveau virtutea fecioriei, nu aveau în aceeasi mãsurã milostenie. Pe când se scurgea noaptea acestei vieþi au adormit toate fecioarele, adicã au murit. Cu adevãrat moartea se numeste somn. Pe când dormeau ele, strigãt mare s-a fãcut la miezul noptii; cele care au avut undelemn din belsug au intrat cu mirele la deschiderea usilor, iar cele nebune, pentru cã nu aveau undelemn din destul îl cãutau dupã ce s-au sculat din somn.
Pentru aceasta deci, au rânduit dumnezeiestii Pãrinti pilda celor zece fecioare, împreunã cu cea a talantilor, ca sã ne îndemne sã veghem necontenit si sã fim gata sã iesim în întâmpinarea adevãratului Mire prin fapte bune, dar mai cu seama prin milostenie, pentru cã nestiutã este ziua si ceasul sfârsitului vietii.
Dacã vom sãvârsi o singurã virtute, cea mai mare chiar, si nu ne vom îngriji de celelalte, si mai cu seamã de milostenie, nu vom intra cu Hristos în odihna vesnicã, ci vom fi întorsi rusinati. Si într-adevãr nu-i lucru mai rusinos ca fecioria sã fie biruitã de bani.
“La ceasul sfârsitului, suflete, gândind si de tãierea smochinului temându-te, cu iubire de ostenealã lucreazã-l, ticãloase, priveghind si strigând: Sã nu rãmânem afarã de cãmara lui Hristos”. (Condacul zilei)

Miercurea cea Mare

În aceastã zi, se face pomenire de femeia cea pãcãtoasã (Matei 25, 17-13; Luca 7, 37-50), care a uns cu mir pe Domnul pentru cã lucrul acesta s-a întâmplat putin înainte de mântuitoarea patimã.
Când Iisus s-a suit în Ierusalim si era în casa lui Simon cel lepros, o femeie pãcãtoasã s-a apropiat de El si a turnat pe capul Lui acel mir de mare pret. Pomenirea ei s-a pus în acea zi pentru ca, dupã cuvântul Mântuitorului, sã se predice pretutindeni si tuturor fapta ei cea cu multã cãldurã. Ce-a îndemnat-o oare la asta? Dragostea pe care ea a vãzut cã o are Hristos pentru toti, dar mai cu seamã faptul de acum, când L-a vãzut cã intrã în casa unui lepros. Se gândea deci femeia cã îi va vindeca boala dupã cum l-a vindecat si pe acela. Si într-adevãr Hristos a tãmãduit-o dându-i iertare de pãcate.
“Doamne femeia ce cãzuse în pãcate multe, simtind dumnezeirea Ta, luând rânduiala de mironositã si tânguindu-se, a adus tie mir mai înainte de îngropare…” (Casiana monahia)

Joia Cinei celei de Tainã

“Când mãritii ucenici la spãlarea Cinei s-au luminat, atunci Iuda cel rãu credincios, cu iubirea de arginti bolnãvindu-se, s-a întunecat … Vezi, iubitorule de avutii, cel ce pentru acestea spânzurare si-a agonisit. Fugi de sufletul nesãtios care a îndrãznit unele ca acestea asupra Împãratului. Cel ce esti peste toti bun, Doamne, slavã Tie”. (Tropar)
Patru lucruri mai prãznuim în aceastã zi: spãlarea picioarelor, Cina cea de tainã, Rugãciunea din grãdina Ghetsimani si vânzarea si prinderea Domnului.
Înainte de a începe Cina, Hristos S-a sculat, Si-a dezbrãcat hainele si El singur a spãlat picioarele tuturor. Prin aceasta a vrut sã îl facã pe Iuda sã se rusineze, iar celorlalti sã le aducã aminte sã nu umble dupã întâietãti: “Cel care vrea sã fie întâiul sã fie slujitorul tuturor” (Marcu 9, 35), dându-Se El însusi pildã. La sfârsitul mesei aduce vorbã si despre vânzarea Lui. Dupã putin timp, luând pâinea a zis: “Luati mâncati”; la fel si paharul, zicând: “Beti dintru acesta toti, acesta este Sângele Meu, al Legii celei Noi. Aceasta sã o faceti întru pomenirea Mea” (Matei 26, 26-28).
Dupã aceea, arãtându-Se om, spune ucenicilor: “Întristat este sufletul meu pânã la moarte” (Matei 26, 38) si S-a rugat în Grãdina Ghetsimani cu sudoare de sânge (Luca 22, 44). Iuda cunostea locul si, luând câtiva soldati, a venit sã-L prindã. A fost prins si dus la Ana, la Caiafa, si în cele din urmã la Pilat. Acum Petru se va lepãda de trei ori de Hristos, tãgãduind cã-L cunoaste.
Pentru a ne reaminti de toate acestea, seara se scoate în mijlocul bisericii Sfânta Cruce.

Vinerea Patimilor


În aceastã zi nu se sãvârseste Liturghia pentru cã însusi Mielul lui Dumnezeu este jertfit acum; este vreme de post total, pentru cã Mirele s-a luat de la noi. (Matei 9, 15). Se fac numai ceasurile împãrãtesti care ne pun înainte nemãrginita smerenie a Domnului, Crucea cea dãtãtoare de viatã si credinta tâlharului.
Seara sãvârsim denia prohodului Domnului, care este ultima treaptã a tânguirii pentru Hristos, înainte de Învierea Sa. Se înconjoarã de trei ori biserica cu Sfântul Epitaf – semn al celor trei zile petrecute în mormânt.
“În mormânt, Viatã, pus ai fost, Hristoase, si s-au spãimântat ostirile îngeresti, smerirea Ta cea multã preamãrind”. (Starea întâi – Prohod)

Sâmbãta Mare

În aceastã sfântã zi, prãznuim îngroparea dumnezeiascã a Mântuitorului nostru Iisus Hristos si pogorârea în iad, prin care neamul nostru, fiind chemat din stricãciune, a fost mutat spre viatã vesnicã.
Iosif cel din Arimateea, coborând de pe cruce Sfântul trup al Domnului, l-a îngropat în mormânt nou, punând o piatrã mare la intrarea lui:
“Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând prea curat trupul Tãu, cu giulgiu curat înfãsurându-l si cu miresme, în mormânt nou îngropându-l, l-a pus”. (Tropar)
Cuvântul lui Dumnezeu a stat cu trupul în mormânt iar cu sufletul lui curat si dumnezeiesc Se pogoarã în iad. Sufletul a fost despãrtit prin moarte de trup si l-a dat în mâinile Tatãlui. Si-a dat si propriul Sãu sânge, pretde rãscumpãrare pentru noi. Trupul Domnului a suferit si despãrtirea sufletului de trup, dar nicidecum stricãciunea în întelesul unei putreziri a trupului.
Dupã-amiazã sãvârsim Liturghia Sfântului Vasile unitã cu vecernia.
“Sã tacã tot trupul omenesc si sã stea cu fricã si cu cutremur si nimic pãmântesc întru sine sã nu gândeascã, cã Împãratul împãratilor si Domnul domnilor merge sã se junghie si sã se dea spre mâncare credinciosilor. Si merg înaintea lui cetele îngeresti cu toatã cãpetenia si puterea , heruvimii cei cu ochi multi si serafimii cei cu câte sase aripi, fetele acoperindu-si si cântând cântare: Aliluia, Aliluia, Aliluia”. (Heruvic)

Pr. Sabin Voda

O legenda inca vie .....

Premiul al III-lea la Concursul interjudeţean "România-între realitate şi ficţiune" pentru un elev de la Grupul Şcolar Roznov

În luna martie 2011 Inspectoratul Şcolar Judeţean Cluj, în parteneriat cu Grupul Şcolar "Aurel Vlaicu" din Cluj-Napoca şi cu Liceul Teoretic "Gelu Voievod" din Gilău, a organizat ediţia I a concursului interjudeţean "România - între realitate şi ficţiune", având ca temă centrală istoria recentă. Concursul s-a desfăşurat pe două secţiuni: Secţiunea I - intitulată România de ieri, cu tema Istoria comunismului, secţiunea II - România de azi, cu tema Construcţia democraţiei postdecembriste. La secţiunea I a participat şi un elev de la Grupul Şcolar Roznov, Munteanu Bogdan, din clasa a XI-a C, cu o lucrare despre comunismul în România, pentru care a obţinut premiul al III-lea.

Portret de patriarh....

Taina Sf. Maslu farmacia creştinului în Postul Mare

Taina Sfântului Maslu, una din cele şapte Sfinte Taine, aduce vindecare fizică şi spirituală prin ungerea cu ulei sfinţit prin Harul Duhului Sfânt. Slujba este celebrată în mod curent în parohii, îndeosebi la sate unde mai mulţi preoţi se pot întâlni (de obicei in numar de 7). Orice membru al parohiei poate fi uns cu ulei sfinţit pentru vindecarea sufletului şi a trupului.
Uleiul poartă harul de a vindeca atât trupul, cât şi de a curăţa sufletul de rugina păcatelor. Slujba urmează tradiţia apostolică menţionată în Noul Testament: "... Să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica, şi de va fi făcut păcate se vor ierta lui." (Iacov 5,14-15).

An de an, preoţi şi mulţime de credincioşi din parohiile Roznov, Chintinici, Slobozia şi Săvineşti, săvârşesc Taina Maslului de obşte în a doua săptămână din Postul Mare; aceasta, după ce în prima săptămână s-au despovărăm de grijile lumii şi s-au curăţit simţurile în baia lacrimilor pocăinţei rugăciunii Sfântului Andrei Criteanul. Creştini din fiecare parohie participă, în pelerinajul lor curat, la cât mai multe rugăciuni în urcuşul către Înviere.

"Unde sunt doi sau trei adunati in Numele Meu, sunt si Eu in mijlocul lor" (Matei 18: 20)

Premiul I la Concursul Naţional Unirea Principatelor Române, ediţia a II-a

Vine, vine primăvara....

”Cu drag de martisor, primeste primavara in sufletul tau, si fie ca acest anotimp sa iti aduca in viata ta implinire si noroc, fericire si iubire si nu in ultimul rand caldura sufletesca de la cei dragi. Iti doresc o primavara frumoasa!”

Vizită virtuală în Muzeul de Istorie din Piatra Neamţ

A inceput pregatirea duhovniceasca pentru Postul Mare

Triodul e o perioadă din anul liturgic bizantin, cuprinzând postul mare, urmat de săptămâna mare, și precedat de o perioadă pregătitoare ce are ca scop lăsatul secului.

Numele acestei perioade vine de la faptul că în acest timp se cântă doar trei ode poetice la utrenie, în loc de nouă, câte se cântă peste an. Cele trei ode poetice sunt înlocuite, potrivit tipicelor, însă mai puțin în practică, cu șase cântări biblice. Cărțile liturgice specifice sunt triodul și strașnicul.

Triodul începe cu duminica vameșului și a fariseului, după care urmează o săptămână relativ obișnuită din punct de vedere liturgic și ascetic, apoi duminica fiului risipitor.

Începând cu această duminică, săptămâna ce urmează, numită și săptămâna cărnii, va fi de frupt. Sâmbăta va avea un tropar special. Urmează duminica înfricoșatei judecăți, iar începând cu luni dimineața are loc lăsatul secului de carne, însă se mănâncă brânzeturi, ouă și pește. Sâmbăta aceleiași săptămâni va avea un special.

Urmează duminica izgonirii lui Adam din rai, ultima în care se mai mănâncă de frupt, pentru că a doua zi dimineața se face lăsatul secului de brânză, intrându-se în post.

Aceste duminici de intrare în triod au câteva caracteristici liturgice, dintre care cele mai însemnate sunt troparele și condacele proprii, apoi polieleul cuprinzând psalmul 137: «La rîul Babilonului», precum și troparul «Iată mirele» la utrenie și vecernie.

1 decembrie 2010

Deşi în această zi de 1 decembrie am avut „o zi liberă”, pe 30 noiembrie am sărbătorit ziua noastră , a românilor de pretutindeni. Timp de o oră elevii din liceu au participat la o activitate de serbare a acestei zile împreună cu doamna director Socol Elena şi catedra de istorie:prof. Nedeloiu Paul,prof.Hudea Liliana. S-au prezentat 7 proiecte in format electronic (Power Point) pe această temă.
Desigur că emoţiile erau evidente pe chipurile celor care prezentau acea zi istorică când la Alba Iulia s-au strâns sute de mii de oameni ca să constituie ceea ce se numea Adunarea Naţională. Inima creştea parcă la auzul cuvintelor „unire”, „români”, mândria ce până acum nu ieşise la suprafaţă, acum curgea şiroaie pe buzele tuturor.

Decalogul TACERII

1. Taci, cand nu ai de spus ceva valoros.

2. Taci, cand ai vorbit destul.

3. Taci pana cand iti vine randul sa vorbesti.

4. Taci, atunci cand esti provocat.

5. Taci, cand esti nervos sau criticat.

6. Taci, cand esti in biserica pentru ca D-zeu sa-ti poata vorbi.

7. Taci, cand pleci de la biserica pentru ca Duhul Sfant sa-ti poata imprima in mintea ta lucrurile pe care le-ai auzit.

8. Taci, cand esti ispitit sa critici.

9. Taci, cand esti ispitit sa vorbesti.

10. Taci cat ai timp sa gandesti inainte de a vorbi.

SI TACEREA SA-TI FIE RUGACIUNE

24 ianuarie 2010