Boboteaza

Pe 6 ianuarie, Biserica ortodoxa sarbatoreste botezul Domnului, sau Boboteaza. Aceasta zi marcheaza sfarsitul sarbatorilor dedicate Craciunului si Anului Nou.

Sfanta Scriptura ne vorbeste despre Ioan Botezatorul, considerat Inaintemergatorul Domnului nostru Iisus Hristos, care propovaduia venirea Acestuia, indemnand pe iudei la pocainta. Imbracamintea lui Ioan era foarte simpla, facuta din par de camila; el purta o cingatoare de piele imprejurul mijlocului si se hranea cu lacuste si miere salbatica. Icoanele au pastrat de-a lungul timpului aceasta imagine, infatisandu-ni-l pe Botezator ca pe un pustnic cu parul lung si barba aspra. Considerandu-l proroc, locuitorii din Ierusalim si din intreaga Iudee se strangeau in jurul lui pentru a-i asculta cuvintele si mai ales pentru a fi botezati de el in raul Iordan.

Ioan le cerea, inainte de a-i boteza, sa-si marturiseasca pacatele si sa se pocaiasca, spunandu-le ca el ii boteaza doar cu apa, dar Cel ce va veni dupa el (adica Iisus) ii va boteza cu Duh Sfant si cu foc. Vestind venirea Mantuitorului, Ioan spunea ca Acela este mult mai mare si mai puternic decat el.

Sfanta Evanghelie ne povesteste ca si Iisus a venit din Galileea, pentru a fi botezat de Ioan, care, vazandu-l, a spus: „Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii”. Si, iesind Iisus din apa Iordanului, „cerurile s-au deschis si Duhul lui Dumnezeu s-a varsat pogorandu-se ca un porumbel si venind peste El. Si glas din ceruri zicand: Acesta este Fiul Meu cel iubit intru care am binevoit”.

Boboteaza este deci una dintre cele mai importante sarbatori ale anului. De obicei, in aceasta perioada este foarte frig, de aceea este des folosita expresia „gerul Bobotezei”. Poporul nostru a pastrat multe traditii frumoase in legatura cu aceasta zi. De exemplu, in localitatile asezate pe malul unui rau, pe malul Dunarii sau chiar pe tarmul marii, se obisnuieste ca preotul, cu ocazia slujbei care se face acum, sa arunce o cruce de lemn in apa foarte rece, uneori chiar inghetata, dupa care sar cativa flacai curajosi pentru a o aduce inapoi. In toate bisericile, preotii fac agheasma (apa sfintita), cu care boteaza apele, oamenii, animalele si casele.

In traditia populara romaneasca, Boboteaza este si o sarbatoare dedicata purificarii naturii, si mai ales a apelor, de fortele raului. Acum se colinda, se prevesteste cum va fi vremea in noul an, sau cum va fi recolta. Se crede ca in aceste zile animalele vorbesc, capatand puteri neobisnuite. Peste obiceiurile crestine de sfintire a apelor sau de scufundare a crucii s-au suprapus si multe practici pagane, cum ar fi afumarea grajdurilor si a vitelor pentru alungarea duhurilor rele din acestea, aprinderea focurilor pe camp sau colindele insotite de tot felul de strigaturi si zgomote. Toate acestea au in general un rol de curatire si de indepartare a raului. Traditia cere ca acum sa se manance piftie si grau fiert si sa se bea vin rosu.

Dincolo insa de aceste obiceiuri populare, semnificatia principala a Bobotezei ramane una crestina, iar aceasta mare sarbatoare constituie un prilej de a incerca si noi, dupa puterile noastre, sa ne luminam sufletele, asa cum aminteste si troparul Bobotezei: „In Iordan botezandu-te Tu Doamne, inchinarea Treimii s-a aratat, ca glasul Parintelui a marturisit Tie, Fiu iubit pre Tine numindu-Te, si Duhul a adeverit intarirea Cuvantului. Cel ce Te-ai aratat, Hristoase Dumnezeule, si lumea ai luminat, slava Tie!”.